„Ştii un medic bun?”

Încă de când se ştie, Valeriu Bronescu şi-a dorit să devină medic. Se visa chirurg însă, când a venit vremea rezidenţiatului (pe care l-a făcut la Târgu Mureş), medicul Bronescu a nimerit pe ORL. S-a dovedit a fi cartea câştigătoare, având peste 10.000 de pacienţi pe care i-a operat prin tehnici inovatoare.
„Am introdus coblaţia în România în 2007 şi de atunci am operat peste 10 mii de cazuri, inclusiv foarte multe tumori, pentru că acest aparat are o aplicabilitate mare”, povesteşte medicul.
Dr. Valeriu Bronescu nu s-a oprit însă aici cu inovaţiile în domeniu: în 2011 a efectuat, tot pentru prima dată în România, intervenţia BTE (Baloon Eustachian Tube). Iar în 2020 a utilizat, în premieră pentru Europa Centrală şi de Est, sonda Halo şi coblatorul Warewolf, fiind sigurul medic din regiune acreditat pentru folosirea acestei tehnologii. Deşi performanţele acestui nou dispozitiv sunt mult mai bune faţă de vechea generaţie (acurateţe mai mare, timp operator redus), coblatorul de la Hyperclinica MedLife Braşov este în continuare singurul de acest gen din ţară.
Doctorul Bronescu s-a axat mai mult pe rinologie. Spune că „nasul este cel mai greu, inclusiv în chirurgia plastică, pentru că niciodată nu se termină cu o singură intervenţie”. Nu crede în expresia „eu mă pricep la toate” şi este de părere că cei care se laudă că le fac bine pe toate au o percepţie eronată asupra performanţei în domeniu.
„Am întâlnit şi cunosc foarte mulţi medici foarte buni. Iar acest renume ţi-l creezi singur, prin ceea ce ai făcut şi ce reuşeşti să devii în profesie. Nu poţi să mulţumeşti pe toată lumea şi nici nu încerc asta. Că ştiu că nu am cum. Eu îmi fac treaba şi, din moment ce încă sunt căutat, înseamnă că sunt apreciat, altfel nu ar mai fi nimeni la uşa cabinetului meu. Dar orice om e altfel, important e ca medicul să îşi facă datoria, să se pregătească continuu, pentru că întotdeauna te surprinde ceva în meseria asta, niciodată nu e la fel.”

Doctorul Bronescu – faţă în faţă cu pacienţii
Medicul Valeriu Bronescu vede anual mii de pacienţi, aşa că observă imediat cum se schimbă oamenii odată cu trecerea timpului. Şi, din păcate, nu în bine, crede el:
„Comparativ cu acum 10-15 ani, nivelul educaţional e mult mai redus. Suntem şi un popor care crede că le ştie pe toate – şi inginerie, şi medicină şi… s-a degradat foarte tare relaţia medic-pacient în ultimul timp, oamenii nu mai au încredere, vin cu teamă, de parcă am vrea să le facem rău, nu bine”, spune dezamăgit medicul.
Pentru că la profesionişti ajung, în general, cazurile cele mai dificile, inevitabil unele dintre ele şi-au pus amprenta asupra medicului nu doar din punct de vedere profesional, ci şi uman. A şi pierdut numărul pacienţilor care l-au marcat de-a lungul anilor, unii dintre ei nemaifiind astăzi printre noi, dar este conştient că asta îi este meseria şi nu se poate lăsa doborât:
„Trebuie cumva să te detaşezi. Uneori nu pot, dar în general reuşesc să mă detaşez. Deşi cred că toţi colegii mei care practică chirurgia se gândesc la ce trebuie să facă a doua zi, la ce complicaţii pot apărea… Nu poţi să stai aşa liniştit şi să fii zen”, crede specialistul.

Aproximativ un sfert dintre pacienţii pe care Valeriu Bronescu îi vede sunt copii, cea mai întâlnită afecţiune în cazul lor fiind polipii. Şi, din păcate, singurul tratament este cel chirurgical.  
Astfel, am vrut să aflăm care dintre interacţiuni este mai dificilă – cu părintele sau cu micii pacienţi. Nici nu am apucat să terminăm de formulat întrebarea, că a şi venit răspunsul:
„Cu părintele, clar! Din punctul meu de vedere, se exagerează mult în ultima perioadă cu medicaţia pentru imunitate, cu aerosolii, cu tot felul de medicamente în speranţa că se vindecă aceste boli. Însă sunt situaţii în care nu ai ce să faci, pentru că cel mic e permanent răcit, mai are şi probleme de auz, şi atunci trebuie intervenit. Dar în ultimii 5 ani, părinţii sunt foarte reticenţi faţă de intervenţiile chirurgicale. Le e frică de operaţie în sine, de anestezie… deşi înainte de intervenţie se fac tot felul de analize, consult pediatric, consult preanestezic.”
Şi nu e uşor, spune medicul, când te izbeşti de astfel de reacţii, mai ales când ştii ce îi va aduce viitorul acelui copil. Însă, oricât şi-ar dori să-i ajute din punct de vedere medical, nu poate trece peste decizia lor:
„Le spun ce trebuie făcut şi înţeleg sau nu. Hotărârea e a lor. Că ulterior dau banii pe aparate dentare, că au probleme de auz, de dezvoltare, de atenţie… ce să faci?!”, spune resemnat medicul.
Însă, din fericire, nu e mereu aşa. Iar colecţia de maşinute şi desene pe care a strâns-o de-a lungul anilor de la micii pacienţi mulţumiţi de interacţiunea cu el îi dă puterea să meargă mai departe.  Pe lângă asta, povesteşte satisfăcut medicul, are pacienţi care, şi după 20 de ani de la prima întâlnire cu ei, încă îi mai trimit mesaje cu ocazia unor zile speciale.

Omul Valeriu Bronescu
Printre numeroasele urgenţe, intervenţii chirurgicale, inovaţii şi diverse prelegeri pe care le ţine atunci când este solicitat la diferite cursuri de coblaţie sau studii internaţionale, odată ce îşi dă jos halatul, Valeriu Bronescu încearcă să-şi amintească că, printre altele, mai este şi om. Soţ şi tatăl a două fete, de 14 şi 25 de ani. Aşa că încearcă să le fie alături cât de mult poate şi îşi rezervă timp pentru câte o mini-vacanţă o dată la câteva luni. Încearcă să facă şi un pic de mişcare, se mai joacă pe calculator sau telefon şi ascultă muzică. Colegii care intră în sala de operaţii cu el au devenit rockeri datorită lui Valeriu Bronescu.
Fiind doctor în ştiinţe medicale, Valeriu Bronescu ar putea urma oricând calea teoriei. A spus însă „pas” carierei universitare, nu se simte făcut pentru asta. În plus, nu crede că ar fi plăcut de studenţi, pentru că nu este omul compromisului în profesie. Ori vede la fiica sa, studentă în ultimul an la medicină, că şcoala care se face acum este complet diferită faţă de cea de pe vremea lui:
„E o problemă de sistem. Studenţii de astăzi au prins şi perioada pandemiei, unii nici n-au văzut spitalul şi se fac doctori. Eu toată viaţa am încercat să îi învăţ pe cei tineri şi am câţiva rezidenţi care sunt medici foarte buni. Evident, cei care vor să înveţe, că mai sunt şi alţii care nu au treaba cu meseria asta. Dar trebuie să-i învăţăm”, punctează medicul, vizibil îngrijorat denumărul din ce în ce mai mic de candidaţi pe un post.

„Rezidenţiatul s-a dat din nou pentru că nu s-au ocupat posturile, mai ales cele chirurgicale. Tinerii se tem de această zonă pentru că lumea s-a schimbat şi acum nu mai ştiu pacienţii cum să facă să te dea în judecată, iar mulţi vor să evite genul acesta de stres”.

Viitorul prin ochii lui Valeriu Bronescu
Uitându-se în jur, la generaţiile care vin din urmă, Valeriu Bronescu nu este foarte optimist în privinţa viitorului, mai ales că mulţi doctori (şi nu numai) aleg să plece din ţară. Însă medicul ştie clar care este „medicamentul” care va face România bine:
„Dacă investim în şcoală şi sănătate, poate mai avem o şansă. La nivel naţional, dacă nu avem educaţie şi sănătate bune, nu avem nimic”, este de părere medicul.
Până atunci însă, el îşi va face meseria cu aceeaşi dedicare şi pasiune. Pe de o parte, având în vedere că fiica cea mare tocmai termină Medicina, speră ca măcar cea mică să „scape” de acest „microb”. Pe de alta însă, este conştient că nu vorbim doar de o meserie, ci de o vocaţie, de un fel de-a fi. Iar iubirea faţă de oameni şi viaţă nu poate fi impusă.
(„Ştii un medic bun?” - o campanie MedLife de redescoperire a Încrederii în România)