Sticlar de aproape jumătate de veac

Lebede sau fluturi, cercei sau alte bijuterii, ba chiar şi peniţe de scris. Toate din sticlă. Le găsiţi la masa lui Alexandru Rotar, care vine la Târgurile meşteşugarilor şi artizanilor din Piaţa Sfatului, cum a fost cel organizat în week-end-ul care a trecut. De altfel, este şi una dintre mesele la care se opresc cei mai mulţi braşoveni sau turişti pentru a cumpăra ceva.

Produse realizate „la faţa locului”
Pe Alexandru Rotar îl veţi găsi la lucru, realizând figurine speciale din baghete de sticlă, la o flacără. Lucrează şi cu tuburile, dar în Piaţa Sfatului, foloseşte baghetele pentru mici obiecte. Alexandru Rotar locuieşte în prezent la Târgu-Mureş, dar se trage din Ţara Făgăraşului, de la Arpaşul de Sus, după cum ne-a povestit. Spune că este reprezentant al Breslei sticlarilor din Transilvania şi este foarte mândru de meşteşugul său. „Sticla era de bază pe timpuri, grofii transilvăneni şi saşii au adus acest meşteşug pentru că era nevoie de un fel de artă, deci asta era practic un fel de artă a focului, dacă vreţi”, ne-a spus meşteşugarul.

Nu are cui să transmită secretele meseriei
Meşteşugul l-a învăţat la Turda, la o Şcoală de Arte şi Meserii, pe care a terminat-o în 1975, dar „rădăcinile” s-au format în Arpaşu de Sus, unde cei din zonă erau angrenaţi nu neapărat în prelucrarea sticlei, ci şi în aprovizionarea cu materia primă ce intra în compoziţia sticlei. A început să prelucreze sticla din 1976, după cum ne-a spus, şi, de-a lungul anilor, a realizat tot felul de obiecte. „Sunt cunoscătorul a sute şi mii de secrete şi tehnici de prelucrare a sticlei”, mai spune Alexandru Rotar. Secrete care s-ar putea pierde, pentru că marea problemă a meşteşugarului este că nu mai este interes pentru un astfel de meşteşug, după cum susţine. „Este o meserie care practic se fură, deci trebuie să ai un mentor, sigur tehnica o înveţi, iar ca să obţii prestigiu în sticlărie, trebuie să munceşti zeci şi sute de ore în atelier, pe lună. Aici nu merge cu minciuna”, a mai spus meşteşugarul.