Stegarii, post cu post

D.Coman- marile ocazii ale Unirii au însemnat două baloane trimise pe lângă poartă și alte două acțiuni re-zolvate de Coman. Un șut oarecum mai greu, fiind deviat dar pe care Dani l-a prins sigur și o intervenție magistrală la lovitura liberă din colțul careului bătută de Apostol. În rest, atent, conectat la meci și în plus, a stat mai mult ca deobicei cu gura pe colegi pentru a le atrage atenția asu-pra fazelor adversarului. Rui Duarte- acțiune excelentă în finalul primei reprize după un un-doi cu Ilyeș, dar a scos Arlauskis. A „arat” partea dreaptă fiind un adevărat piston care face cursa dublă înainte- înapoi. A impulsionat jocul prin cur-sele, șuturile și centrările sale de cele mai multe ori extrem de periculoase. Nuno Diogo- aproape fără gre-șeală. Intervenții sigure, curate și multă anticipație în joc. A și urcat cu folos în atac fiind foarte aproape de a marca la o fază din repriza secundă. A scos de pe linia porții o minge respinsă greu de Coman când atacanții Urziceniului ar fi putut să o împingă în poartă. De altfel Bilașco evita să atace sau să se poziționeze în preajma lui Diogo, simțindu-l mai moale pe colegul său de linie. Abrudan- despre el era vorba mai sus. Scăpări, intervenții greșite în general dar și o interceptare a balonului într-un moment critic pentru echipa sa când oaspeții puteau scăpa singuri cu portarul. Nu a fost un gafeur și nici nu făcut un meci catastrofal, dar impresia generală este că Tavi a făcut altădată și meciuri mai bune. Ezequiaș- încântător. Deși „bursucul” l-a titularizat pe Semedo tocmai în ideea de a-l bloca pe ultra ofensivul jucător de pe banda stângă, pericolul la poarta lui Arlauskis tot de aici a venit. Permanent conectat să atace poarta adversă, Eze nu a neglijat apă-rarea având și acolo intervenții remarcabile. Roman- Două șuturi năpraznice, unul la o palmă de bară și unul scos greu de portarul advers. Două șuturi care ar fi putut înclina soarta meciului. Pe de altă parte nu putem trece neobservat egoismul lui Mihai care de cele mai multe ori sacrifică acțiunile în beneficiul echipei pentru niște faze ce i-ar putea crește lui cota. Și nu ni se pare normal. Măldărășanu- a alternat mo-mentele bune cu absențe repetate în joc, pase irosite ușor cu pătrunderi fron-tale ce au creat mai mereu pericol. Parcă ne așteptam la mai mult mai ales că a arătat, cu precădere în meciul de la Mediaș, că e pe o pantă ascendentă. Grigore- a jucat bine. A recuperat multe baloane pe care apoi le-a chivernisit cum trebuie, adică prin pase utile și chiar șuturi la poartă. Curajos în duelurile cu adversarii, poate chiar prea băgăreț, s-a ales și cu un averisment pentru o intrare mai tare la un adversar. C.Munteanu- a început meciul în forță și a avut o acțiune în care a driblat trei adversari, a mai dat o centrare bună după care, probabil și datorită orei târzii ne-a spus „noapte bună” și nu l-am mai văzut. Ilyeș- ne-am dat seama de cât de util este numai după ieșirea lui mai ales că fusese schimbat și celălalt truditor al echipei, Zaharia. Combinație de maestru cu Duarte, alte câteva acțiuni curajoase dar și multe simulări cărora Crăciunescu jr nu le-a dat atenție. D.Zaharia- fără realizări concrete. A vrut, s-a zbătut dar nu a constituit niciun moment pericol pentru poarta adversă. E drept și Galamaz a căpătat o oarecare experiență și e mai greu de depășit. Hadnagy- într-o seară în care atacul a fost inexistent și ocaziile de gol au venit de la mijlocași sau fundași, Atilla nu putea face notă discordantă. Slab, apatic, ușor de deposedat. La cap nu a sărit deloc, în acțiuni individuale nu s-a lansat, în combinații cu colegii nici atât. Sburlea- împotriva unui adversar care a stat la cutie și nu a lăsat spații deloc, jocul lui Sabrin a fost ușor de anihilat. El este profilul jucătorului care are nevoie de spații pentru că prin viteza sa debordantă își depășește net adversarii. Ori cu Urziceniul, echipă care chiar știe să se apere, era nevoie de fotbaliști ce se descurcă pe spații mici, ceva gen Măldărășanu și încă trei patru ca el. Bine, îl aveam pe Cristescu, dar dacă „Vio” la 0-0 l-a preferat în teren ca ultimă schimbare pe Voicu, jucător eminamente defensiv, e altă poveste. Voicu- tot respectul pentru abnegația și dăruirea lui, dar acum la momentul și rezultatul cu Unirea aveam nevoie de alt profil de jucător. Sau poate s-a dorit menținerea scorului alb și atunci schimbarea e de înțeles.