Stegarii, post cu post

MINCĂ- portar ce poate deveni curând certitudine în primul rând datorită calităților fizice. În Giulești nu a rupt gura târgului, dar nici nu a decepționat. A apărat ce era de apărat, golurile fiind primite mai degrabă datorită letargiei fundașilor centrali decât din vina sa. RUI DUARTE- de când a apărut varianta cu Steaua, atât el cât și celălalt fundaș de bandă vor să se dea mai fotbaliști de cât sunt. Când joacă ce știu, când joacă pentru rezultat și echipă atât el cât și Eze sunt efectiv o încântare. La primul gol primit, Rui nu era nici în apărare nici în atac. A venit tardiv să-l blocheze pe Bozovici, centrarea acestuia plecase spre fruntea lui Ioniță pentru 1-0. Primul meci în care ne-a plăcut mai puțin inimosul portughez. NUNO DIOGO- ce poți scrie despre fundașii centrali din clipa în care echipa a luat două goluri din zona centrală după un marcaj inexistent și a pierdut 2-1? Nimic, sau mai exact nimic de bine. OROS- același lucru. Copleșit de atmosfera din Giulești și de faptul că a fost folosit din nou titular, Cristi a clacat impardonabil. Poziție hilară în teren, cel puțin la primul gol, cel marcat de Ioniță. EZEQUIAȘ- cu gândul doar la raidurile pe care le va face prin Ghencea, dacă va ajunge acolo, deși pe Gigi îl știe lumea de „gură- bogată”, a fost de nerecunoscut sâmbătă. Excesiv de nervos, ar fi vrut să le facă pe toate dar nu i-a ieșit nimic. ROMAN- curajos, bine pregătit fizic, în permanență caută poarta. Astea ar fi lucrurile pozitive. Cu Rapidul? Control al balonului rudimentar și doar cu capul în pământ, mai mult decât egoist în joc, centrări deplorabile. MĂLDĂRĂȘANU- a mai încercat câte ceva cu balonul la picior dar și ordo-narea acțiunilor liniei mediene și în mare a reușit. Deși îl apreciem, nu ne putem abține de a repeta că „Măldă” e totuși în regres. A irosit hilar o șansă de egalare când a șutat în peluză o lovitură liberă de la 22 de metri ce se anunța periculoasă. GRIGORE- binișor. A avut și ceva ambiții personale vizavi de adversar, dar puse în slujba echipei. Putea deveni erou în final când Bornescu a parat șutul său la o superbă acțiune inițiată de Sburlea. Sau dacă e să ne raportăm acelei zile, cu puțină șansă Nicolae Grigore putea fi „moș” Nicolae Grigore. VOICU- un jucător în creștere. Deși nu joacă pe postul pe care ar da cel mai bun randament, respectiv cel de fundaș dreapta- blocat meritat de Duarte- Ion încearcă să-și facă treaba unde e pus. Generozitatea de care a dat dovadă în meci i-a fost răsplătită cu un gol superb. CRISTESCU- un fotbalist care trebuie să joace meci de meci. Are nevoie doar de puțină încredere din partea celor din jur dar și din a sa. Un joc bun, un, gol sau o pasă de gol îl descătușează. Pe criza asta de jucători tehnici la echipă, Brașovul, în speță Viorel Moldovan ar trebui să reconsidere poziția lui Marian. SBURLEA- multă mișcare, din ce în ce mai curajos dar din păcate fără reușită cu Rapidul. Să sperăm că alegerea lui Becali, dacă s-o materializa, să-l mobilizeze nu să-i dea o stare de automulțumire. HADNAGY- nimic care să justifice prezența sa în această rubrică exceptând statistica care spune că într-un anumit minut la schimbat pe Cristescu. NENE- apariții sporadice și pe finaluri de meci. În contextul în care joacă câte o repriză scurtă, ca la box, chiar nu ne putem pronunța vizavi de el. După fizic, unul impresionant pare un jucător interesant, dar se pare că ”Vio„ vrea să ne sporească curiozitatea arătându-l doar câte 3-4 minute pe meci.