Stegarii, post cu post

MINCĂ - portar bun dar cu toane. Depinde în ce zi îl prinzi. Cu Timișoara a fost acolo unde trebuie în momentele delicate. Rar, dar nu din vina lui ci a sterilității atacanților adverși. Că nu prea iese pe centrări, e altă poveste. RUSU - muncitor, util echipei, dar fără valențe de mare fotbalist. Dar la seriozitatea lui nu ne-ar mira să progreseze, ne-ar bucura. OROS - în general bine. Atent și la deposedare, dar și la faza de construcție unde a pasat bine și în plus a urcat la fiecare fază fixă. A fost aproape de gol în două rânduri. Mai are și scăpări, în aprecierea traiectoriei mingilor înalte de exemplu. BĂLAȘA - și el un jucător folosit mai rar dar care odată aruncat în luptă a încercat, și în mare parte a reușit să se facă util. A reușit o intervenție exactă la o iminentă ocazie de gol a adversarilor. CRISTI IONESCU - în regres parcă față de timpul trecut. Nu a jucat foarte rău nici duminică, ba chiar a reușit un șut zdravăn, dar parcă nu mai e Cristi cel vânos de altă dată. BĂDOI - nu ne-a plăcut nici acum evoluția sa deși recunoaștem, e un băiat muncitor. Nu ne-au plăcut centrările sale care întâlneau de regulă primul adversar. Nici în duelurile unu la unu nu mai sperie pe nimeni. ILYEȘ - veteranul echipei a făcut din nou un meci de apreciat, cu precădere în faza defensivă unde a recuperat o grămadă de baloane. A fost extrem de activ în propriul careu unde respingea tot ce venea pe colțul scurt. CRISTESCU - după Brănești, în glumă îi spuneam că și-a „terminat” golurile sezonul acesta, remarcă cu care normal, nu a fost de acord. Din păcate deocamdată avem dreptate și chiar regretăm că avem. Acum serios, îl așteptăm pe Marian cu mai multă responsabilitate în joc. NĂSTĂSIE - unul din cei mai apatici jucători. Păcat, noi îl cunoșteam cu totul altfel, un permanent pericol pentru poarta adversă. DEDU - o evoluție peste așteptări ținând cont că ultimele meciuri au fost slabe rău. A fost înlocuit într-o bună perioadă a sa, când viteza cu care este înzestrat începuse să facă diferența. HADNAGY - nu este atacantul percutant de care echipa are nevoie ca de aer. Urmăream zilele trecute niște meciuri vechi de un deceniu de-ale stegarilor. Strizu, Marian Ivan, Marian Popa și chiar și Nae Iorga. Ce atacanți, ce vremuri! VIVEIROS - poftă de joc, angajament, dar și multă „brambureală” în jocul său. A încercat să forțeze cu mingea la picior, dar după ce dribla un adversar, hai doi, se îngloda în barajele lor. VALI BADEA - simpla pronunție a numelui său ne stârnește zâmbete. De ce? Pentru acțiunile hilare în multe rânduri care îl au ca autor. DUMITRU - zece minute în care ne-a convins. O centrare super și o ridicată motivație în a prinde echipa, arătată printr-un efort generos. N-ar fi rău ca Dani Isăilă să îl mai încerce.