Statul și căpușa politică

Privesc și ascult aproape fascinat pledoariile televizate ale liderilor politici de opoziție. Și dl Antonescu și dl Ponta îmi apar extrem de competenți și de elocvenți în modul în care evocă acțiunile guvernanților: jaf de scară mare, corupție, abuzuri și nepotism pe toate palierele și la toate nivelele. Știu dânșii cu exactitate cum se procedează în cazul recuperării investițiilor electorale prin licitații trucate, știu și ce sume se vehiculează, știu cum se angajează neamurile de până la ultima spiță în posturi gras retribuite, știu de ce primesc miniștrii bugetele care sfidează austeritatea, știu cum se elucidează legi și regulamente pentru a face din dezmățul bugetar un adevărat festin portocaliu. De unde știu toate astea? Simplu: le-au practicat la rândul lor, când s-au aflat la guvernare. Pe unele chiar le-au brevetat, pe altele doar le-au perfecționat. Știu și de ce doar ei au datorii de campanie electorală: pentru că pedeliștii, aflându-se la butoane, au avut cum și de unde să le achite. Nici n-ar trebui să ne mire prea tare. Acesta este discursul politic clasic: ești la putere – taci și te înfrupți! Este în opoziție – strigi și rabzi! Situația dramatică în care se află România astăzi este consecința logică și previzibilă a șirului de violente ilegalități la care statul a fost supus de cei care i-au gestionat afacerile. România SRL a fost societatea - nu neapărat comercială – pe care administratorii săi au căpușat-o în cel mai nerușinat mod cu putință. De 20 de ani, nici unul dintre cei care s-au aflat în „consiliul de administrație” nu a urmărit ca firma să fie sănătoasă și să meargă bine. Toți au încercat să stoarcă pentru ei și ai lor cât mai mult cu putință. Au făcut-o și pesediștii, și țărăniștii, și liberalii, și maghiariștii. O fac acum democrații lui Băsescu. E drept, mai sistematic și mai eficient ca alții. Au și o dotare naturală deosebită în acest sens, și o miză sporită: cele două campanii electorale au avut costuri amețitoare și acestea trebuie recuperate și obținut și ceva în plus. De aceea spolierea bugetului și a resurselor nu cunoaște opreliști. Miza e mare și haita începe să se devoreze reciproc. Și, cu cât se împuținează resursa, cu atât crește agresivitatea și lăcomia. Deocamdată Băsescu și Boc au obținut ce au dorit: să salveze „aparatul” care operează devalizarea, prin sacrificarea amărâților, a celor care și așa nu mai au mare lucru de pierdut. Au salvat, pe spinarea acelora, aproape întregul sistem clientelar, care-și va continua opera sub aceleași comenzi. De ochii lumii plătesc și ei: un sfert din leafă! Dar ce bugetar serios și devotat mai trăiește din leafă? De sporuri, privilegii și puterea lor de decizie nu s-a atins nimeni. Tăierea lefii e doar o bătălie. Războiul contează și câștigarea lui. Războiul cu poporul român …