Starea partidelor

Unicul barometru al stării partidelor îl reprezintă alegerile. Între ele putem afla, din sondaje, doar variante mai mult sau mai puţin interesate - în funcţie de cine comandă sondajul. Recent încheiatele alegeri locale sunt exemplare şi unice până în momentul de faţă. Pentru că este prima dată când ele nu sunt organizate de o entitate competitoare. Guvernul tehnocrat al lui Cioloş a putut să dea impresia că nu este direct interesat în derulare şi rezultate. Iar rezultatele sunt edificatoare.

În primul rând a fost infirmat avansul pe care l-ar fi avut „marele partid” prezidenţial. Spre marea dezamăgire a titularului de la Cotroceni, care îşi dorea mai mult ca orice să poată conta pe o forţă politică proprie. Proprie - atât cât se putea. Pentru că ereditatea liberală a lui Iohannis este cât se poate de subţirică. A fost preşedinte de partid preţ de doar câteva luni, fără a fi măcar ales.N-a avut timp nici  să se familiarizeze cu doctrina. Marea iluzie prezidenţială a contat pe faptul că un accident se poate solda cu o nouă direcţie politică. „Acei tineri care au trebuit să moară” ca să scape el de guvernul Ponta, nu i-au făcut mai puternici pe liberali. Ba din contră. Căderea - de bună voie - a partidului social-democrat nu a pavat drumul spre putere al partidului bicefal. Din contră, a generat o anumită nostalgie după măsurile populiste luate de Guvernul Ponta, greu de susţinut de guvernul Cioloş, cel fără nici un sprijin parlamentar. Beneficiar, poate, doar al unei anumite doze de indiferentă care îl şi ţine în funcţie. Fenomenul s-a manifestat la locale în avansul neaşteptat al PSD, care a pus mâna, în premieră absolută, pe întreaga Capitală (nimeni nu a mai avut-o în acest fel), şi care, la total, conduce autoritar în topul general. Turul unic a favorizat ambele tabere, acolo unde au avut primari cu relativă notorietate şi e greu de spus cât de mult ar fi modificat scorul general două tururi.

Practic, localele pavează drumul parlamentarelor de la toamnă. După execrabila experienţă uninominală, se revine la clasicul vot pe liste. Acest tip de alegeri conferă mai multă putere centrului. În vârful pixului preşedinţilor de partid stă soarta competitorilor. Organele locale alese se vor dovedi extrem de folositoare viitorilor candidaţi. Substanţial mai puţini decât în prezent - cu toată rărirea operată de DNA şi ANI. Cel puţin deocamdată pare puţin probabil că Iohannis să-şi vadă visul cu ochii. O dată, pentru că datorită crizei post-locale cele două entităţi „liberale” tind să se refacă şi să acţioneze pe cont propriu. Iar a doua oară, pentru că dreapta aşa-zis liberală este izolată şi nu poate aştepta nimic nici de la ALDE şi cu atât mai puţin de la PMP. Aşa încât este de prevăzut că PSD va putea ajunge la putere fără formula USL, sau cu o variantă modificată. Iar Iohannis va rămâne să viseze în continuare la iluzoriul deceniu liberal pe care îl proclama cu atâta vigoare.