Spitzenkandidatul român

Premierul Ddăncilă pare a fi găsit soluţia pentru desemnarea candidatului PSD la preşedinţie: un sondaj de opinie care să evidenţieze şansele de reuşită a celor care se înscriu în competiţie pe bază de notorietate, competenţă şi dedicaţie faţă de doctrină. Cam acestea ar putea fi criteriile, dacă nu vor apărea şi altele. Un fel de spitzenkcandidatură românească, în care se afirmă lideri ai diferitelor grupări din interiorul partidului, unde dominante au fost în „epoca Dragnea” cele care vizau criteriul judeţean. Odată realizat un astfel de sondaj, mai marii partidului, care vor fi aleşi în 29 iunie, vor putea să decidă: pe ăsta sau pe ăsta îl aruncă în luptă! Cine rămâne şi  nu se pierde pe drum. În acest sondaj ar putea intra şi câteva figuri de la aliatul ALDE, mult mai puţine, desigur, decât înainte de europarlamentare. Foarte probabil una singură.

Dar să încercăm să vedem cine vor fi cei care vor avea onoarea să fie apreciaţi de colegi (pentru că, desigur, sondajul se va face în rândul membrilor de partid. Deşi mai normal ar fi să se facă pe un eşantion de populaţie, pentru că populaţia va vota, contribuţia membrilor fiind evident mai puţin semnificativă).

Să luăm mai întâi cadrele. Unul care deja şi-a exprimat intenţia este Fifor. Prea puţin cunoscut şi fără iniţiative majore în domeniile acoperite. O alta ar putea fi Olguţa Vasilescu, deşi nehotărârile lui Dragnea şi chiar măritişului au cam scos-o din joc. Despre favoriţii lui Dăncilă - Suciu şi Dunca - aceştia vor trebui să rămână la partid. Din „partida Dragnea” nimeni nu are vreo şansă, membrii marcanţi urmând a privi spectacolul de pe margine. Cu atât mai mult cu cât nu se mai ştie care dintre ei mai era în graţii sau nu. Paul Stănescu este deja out de două ori şi, oricum, nu are faţă de preşedinte.

Urmează plutonul executiv. Aici notorietatea prevalează. Totuşi, nu mulţi din echipă au reuşit să treacă această probă, unii rămânând şi acum nişte iluştri necunoscuţi. Poate cineva să spună două vorbe despre Budăi, Oprea, Breaz, Hurduc, Petrescu, Matei, Trif, Ilie sau Mânzatu? Sau măcar să îi recunoască din vreo fotografie? Nici pomeneală.

Dintre ceilalţi rămân, cu şanse mai mari sau mai mici, Teodorovici, Daea, Andronescu, Pintea şi Bădălău. Teodorovici cochetează, fiindu-i mai la îndemână o funcţie bine plătită pe la Banca Mondială. Andronescu ar vrea să îşi fructifice mai bine notorietatea, iar Pintea avut o evoluţie progresivă prin implicare. Un loc cu totul aparte ocupă Petre Daea, nu doar prin impactul major al  sectorului pe care îl gestionează, în care se întâmplă mai multe lucruri decât prin alte părţi, dar mai ales prin coeficientul mare de acceptare publică. Este poate singurul ministru care poate străbate fără riscuri mulţimile, iar succesul site-ului său de Facebook îl depăşeşte deja pe cel al lui Iohannis. Dacă nu ar funcţiona o serie o serie de prejudecăţi şi false percepţii induse de o media senzaţionalistă, Petre Daea ar putea fi cel mai calificat candidat pentru cursa prezidenţială. Cu atât mai mult cu cât prestaţia sa la comanda agriculturi europene din preşedinţia rotativă a fost remarcată şi remarcabilă, mult peste media celorlalţi „actori” implicaţi. Mai rămâne doar să dorească şi el acest lucru, deşi sunt aproape sigur că o atare candidatură va da de gândit pesediştilor. Nu vreau să bag mâna în foc că ar câştiga. Dar, cu siguranţă, va putea intra în turul doi mai curând decât oricare altul dintre cei cunoscuţi şi evocaţi deja.

Dar, ca deobicei, prezidenţialele rămân o ecuaţie cu multe necunoscute. Cum au fost aproape mereu. Era Iohannis un candidat credibil la precedenta rundă? Nicidecum. S-ar putea să nu  fie nici acum...