„Spaima ghizilor” din Egipt. „Nu ascultaţi, contraziceţi, vorbiţi peste noi, nepoliticoşi"

Ar fi trebuit să fie o excursie de vis: Luxor, temple antice, Nilul, povestea faraonilor spusă de un ghid egiptean vorbitor de română. În schimb, călătoria unei turiste a devenit o lecţie despre cum se comportă românii în vacanţe. O turistă româncă povesteşte pe Facebook experienţa ei neplăcută în contextul unei excursii în Egipt cu un ghid vorbitor de limba română.
Loredana redă dialogul iscat în autocar chiar în momentul alegerii locurilor:
„«Câte doi, câte doi!», strigă egipteanul care ne aşează în autobuz. Ştie doar câteva cuvinte în română şi le pronunţă impecabil. Eu sunt singură, aşa că regula «câte doi» nu mă avantajează. Îmi aleg un scaun, mă pregătesc să mă aşez, dar din spate apare o tânără blondă, cu bot roz de răţuşcă, ţinându-se de mână cu iubitul:
– «Păi vrem să stăm noi aici, că suntem doi»”.
Ridic din umeri. Nu te pui cu doi.
Pornesc să caut alt loc, dar toate sunt pline. În faţa mea, câţiva tineri – patru la număr – stau şi se uită. Ghidul repetă:
– «Câte doi!»”.

Cu plasa lângă el ca să stea comod
Loranda îşi adună curajul şi-i explică ghidului că e singură: „Găsiţi-mi şi mie un scaun, vă rog!” Câteva rânduri mai în faţă, un român stă singur, cu o plasă pe locul de lângă el. Ghidul îi cere politicos să-l elibereze. Răspunsul vine tăios:
– „Nu şi nu, că eu vreau să stau comod. De la agenţie mi-au zis că autocarul va fi pe jumătate gol, aşa că de ce să stau eu cu cineva?”.
Un tânăr din grup se înfurie:
– „Auzi, dom’ne, mută-te matale lângă cineva, că doar n-o să mă despart eu de pretena mea ca să stai tu singur.”
În cele din urmă, omul bombăne, se mută, dar nu fără să împrăştie în jur un nor de nemulţumire.
Loredana îşi găseşte, în sfârşit, un loc lângă o doamnă.

Ghidul şi oglinda turismului românesc
Ghidul principal, un tânăr egiptean cu română aproape perfectă, îşi începe prezentarea. „Ne vorbeşte despre ce urmează să vizităm, despre istorie şi viaţa din Egipt”.
Românca îl întreabă: „De ce e atât de multă poliţie la voi, peste tot? Şi atâta pază?” Răspunsul vine prompt, cu un ton apăsat:  „Când o să aveţi şi voi în România atâţia turişti ca noi, o să aveţi şi voi poliţie multă! Egipt e o ţară sigură, mai sigură ca România. Aici nu se fură, aici nu se bea, aici nu sunt scandaluri. E siguranţă, nu ca la voi!”.
Loredana îşi dă seama că nu e agresiv, ci defensiv. „Probabil a adunat destule replici arogante de la turişti români”. Românca încearcă să-l detensioneze: „N-am vrut să vă supăr, încerc doar să înţeleg ţara dumneavoastră.”
Mai târziu, îl întreabă dacă lucrează doar cu turişti români. Răspunde fără ezitare: „A, nu, n-aş suporta! Cu români doar din când în când”.„Suntem dificili?”, întreabă turista. „Daaa! Nu ascultaţi, contraziceţi, vorbiţi peste noi, nepoliticoşi… foarte dificili”. Loredana consideră că ghidul are dreptate, chiar dacă nu se aplică tuturor.

Ruşinea din bazar
Într-un bazar, un vânzător încearcă să convingă o fată din grup să cumpere ceva. Ghidul îi avertizase că vor fi insistenţi, dar totul e parte din jocul comercial. Replica fetei e brutală: „Nu cumpăr nimic de la tine pentru că nu am încredere în tine”. „De ce?” , întreabă bărbatul. „Pentru că am văzut cum sunt cei din poporul tău şi n-am încredere în voi”.
Loredana se ruşinează. Ghidul zâmbeşte amar:  „Olteancă… ăştia mereu se ceartă, sunt cu nasul pe sus. Moldovenii sunt mai cuminţi”. Generalizările o deranjează pe Loredana, dar recunoaşte că situaţia nu ne face cinste.

Pauze fără sfârşit
După o zi toridă, plină de vizite la temple şi morminte, autocarul opreşte pentru o pauză de 15 minute. O doamnă din grupul de români fumează liniştită. Ghidul o roagă să urce: „Stai, domnule, că nu pleacă avionul, mai stai puţin”. Autocarul aşteptă. Când, în sfârşit, ea urcă, descoperǎ că alţi şase lipseau: îşi comandaseră mâncare. Încă o aşteptare în soare, încă un moment în care a simţit că nu face parte dintr-un grup organizat.
În drum spre casă, ghidul le povesteşte despre salariile din Egipt, despre meserii şi statutul lor. Ajunge la doctori, menţionând că sunt bine plătiţi. Din spate, o voce tăioasă:  „Da, că veniţi să faceţi facultate de medicină gratis pe banii statului român!”.
Ghidul tace o clipă, apoi răspunde calm:  „Mulţi egipteni fac facultate în România, dar acolo vin cei care nu au note suficient de bune să intre gratis la noi şi vin la voi pe bani. Şi cei bogaţi”.
Loradana simte din nou acelaşi nod în gât: „de ce trebuie mereu să transformăm conversaţiile în competiţii sau reproşuri?”

Concluzia amară
La finalul zilei, Loredana îşi aduce aminte de alte excursii în care a fost cu polonezi sau germani – grupuri liniştite, organizate, respectuoase. În contrast, ziua excursiei cu români îi rămâne în minte cu replicile unui ghid care a spus, fără să clipească: „N-aş suporta să lucrez mereu cu voi”.
Ce a învăţat? „Că uneori, când călătoreşti, nu e important doar locul în care mergi, ci şi cu cine împarţi drumul. Şi că, dacă vrei să te bucuri pe deplin de o experienţă, poate ar fi mai bine să eviţi grupurile exclusiv româneşti”,  a încheiat ea postarea.