Șpaga nu e „tipic românească”

Tot mai mulți tineri consideră că studiul în străinătate le oferă mai multe șanse decât facultățile autohtone. Pe aceleași principii s-au bazat și doi brașoveni, Alexandra Nițu (foto stânga) și Alexandru Popoacă (foto dreapta), atunci când au ales să studieze peste hotare. „Franța era idealul meu în viață” „Până am ajuns în Rennes, Franța, la «Institutul Național de Științe Aplicate» (INSA), a fot o adevărată aventură, dar nu regret deloc. Franța era idealul meu în viață”, mărturisește Alexandra. Ea a plecat imediat după terminarea examenului de bacalaureat, în urma unei selecții riguroase. Bursa alocată de universitate a fost de 900 de euro pe an, iar costurile se ridică la 2.700 de euro, și sunt în general suportate de părinți. „Drumul cu autocarul a durat îngrozitor de mult, 2 zile și 5 ore, și exact când am intrat în Franța am fost «uitată» într-o benzinărie timp de 30 de minute”, povestește ea râzând. Ajunsă la INSA, a rămas surprinsă de ușurința cu care i s-a dat camera în primire: un singur formular completat. Toți studenții stau singuri în cameră, iar condițiile nu se compară cu cele românești. Chiar de la început s-a pus accent pe integrare și fiecare străin a fost invitat să-și aleagă un „binom”, cum îl numesc francezii. Binomul este echivalentul românesc al colegului de bancă, dar care îl ajută pe cel nou să înțeleagă toți termenii. Pilele conduc și-n Franța Recunoaște că a întâlnit și francezi prietenoși, dar majoritatea tratează străinii cu răceală. „Pilele le sunt specifice și lor. Nu te angajează nimeni dacă ești student, străin și pe deasupra femeie. Asta cel puțin în domeniul în care mă specializez, adică inginerie”. Nu consideră că e vorba de discriminare, dat fiind faptul că la examene li se explică mai detaliat ce au de făcut și primesc „bonus” indicații. Poate și datorită acestui motiv nu prea se leagă prietenii strânse între străini și francezi, cei mai buni prieteni ai brașovencei fiind doi vietnamezi și o chinezoaică. Din cauza aceasta, mâncarea pe care studenții o gătesc e diversificată și atinge cele mai interesante arome. Și totuși, studenta noastră se plânge. „Nu m-am obișnuit cu mâncarea nici după doi ani acolo, iar în pri-mele luni m-am îngrășat 15 kilograme !” Îi e dor de Brașov în fiecare zi, dar știe că sacrificiul pe care îl face încă trei ani de acum încolo, va da roade în viitor. În Elveția, studenții n-au voie să se angajeze Alexandru Popoacă, pe de altă parte, urmează cursurile de master la Universitatea din Lausanne – Elveția. El știe ce vrea să facă atunci când se va întoarce în Brașov: va porni o afacere și va exploata acele domenii deficitare din țara noastră. Dacă Franța tratează străinii diferit, Elveția își consolidează statul de neutralitate și-n relațiile cu studenții. Nu a avut probleme de integrare, deoarece locuiește într-un apartament închiriat alături de alți patru brașoveni, ce-i sunt și prieteni. Toți se declară nemulțumiți de faptul că legea nu le permite studenților străini să se angajeze. În același timp însă, au o oportunitate pe care Brașovul nu le-ar fi oferit-o: la terminarea studiilor, toți masteranzii sunt obligați să facă un stagiu plătit la cele mai mari companii elvețiene. Din punct de vedere al șanselor pe care România și Elveția le oferă, Popoacă declară că „ei sunt cu un pas înaintea noastră în tot ce înseamnă sistem și organizare”. Recunoaște că nu mai are timp liber să iasă în oraș și nici prețurile nu-i permit să se distreze prea des. Înapoi acasă Liantul comun al celor doi studenți este dorința ca după terminarea anilor de studiu să revină acasă și să pună în practică ce au învățat. Amândoi au observat că francezii și elvețienii au un grad de cultură destul de ridicat și cunosc România destul de bine. O imagine proastă a țării noastre, cum se vehicula, iese din discuție și ambii recunosc cu mândrie că sunt români.