"Soy un rumano in Madrid"!

Clipul este bine făcut -actorii lor seamănă leit cu personajele noastre, iar refrenul este viu şi uşor de reţinut. De mirare să nu intre în topuri şi să-l ascultăm mâine - poimâine prin cluburile noastre. Chiar mă găndesc cum ar suna în interpretarea lui Bănică junior sau al Loredanei - ca să-i pomenesc doar pe aceşti doi interpreţi de marcă. Unora, însă, nu le place cântecelul care descrie plastic viaţa şi activitatea celor mai vizibili dintre conaţionalii noştri, ajunşi la capătul Europei în căutarea unui trai, dacă nu mai bun, mai uşor. Textul cântecului este sugestiv: mi-am luat aici toată familia, copiii să spele parbrize ziua maşinilor pe care noaptea le fură părinţii.
Spania nu este singurul loc unde românii noştri performează. Doi soldaţi americani din Italia nu au avut ceva mai bun de făcut decât să violeze o prostituată româncă, care lucra fiind şi gravidă. Nu era o fiinţa nevinovată, ci o profesionistă a amorului liber, violul survenind când partenerii nu s-au mai înţeles la preţ...
În Franţa, două tabere de romi români aflate pe traseul Turului Franţei au fost dezafectate cu buldozerele. Bieţii locuitori au fost nevoiţi să caute alte amplasamente unde să-şi care troacele şi puradeii spre fericirea locuitorilor din zonă.
În Franta, însă, unde se mai tem de expulzare (lucru care însă nu-i descurajează pe cei care revin cu forţe sporite după fiecare retur la clasa economic) lucrurile nu iau turnura pe care o capătă în Anglia. Acolo compatrioţii noştri se instalează ori în parcurile centrale, ori pe peluzele vilelor din cartierele rezidenţiale, proclamându-şi de fiecare dată dreptul la liberă mişcare, cu care îi descurajează pe "Bobby" prea obişnuiţi cu respectarea legii.
O organizaţie de români din Spania (FADERE, parcă) a protestat în urma difuzării pe You Tube a slagărului "Soy un rumano in Madrid". Au motivat că aspectele invocate de realizatori nu ne reprezintă, pentru că majoritatea românilor stabilită în penisula Iberică au slujbe şi îşi văd de treabă fiind respectaţi de colectivităţile locale. Aşa o fi, numai că românii aceştia nu prea se văd din cauză că sunt ocupaţi. Se văd, însă, bine de tot, ceilalţi şi nu întâmplător aceştia reprezintă marca imigrantului tipic. S-au plâns românii noştri şi în ţară şi l-au întrebat pe actorul Stanoevici, responsabil în Guvern cu treburile românilor din afară, de ce nu protestează. Cu bun simţ, (mai rar prin guvern aşa ceva) acesta a răspuns că ar fi penibil. Nu ai cum să protestezi împotriva impresiei pe care o laşi. Să te revolţi că nu eşti bine văzut când tu şi ai tăi faceţi totul ca să iasă în evidenţă metehnele care acasă erau trecute cu vederea.
Din nefericire, România a exportat, de când cu dreptul la libera circulaţie, pegra mahalalelor şi a satelor, cu tot potenţialul său interlop. Aceasta a purtat cu ea o imagine care va putea fi ştearsă cu greu şi în timp, purtând responsabilitatea la nivelul de jos, al reticenţelor întregii Uniuni Europene faţă de o Românie pătrunsă ca un intrus în casa comună căreia nu ştie să-i respecte regulile.
Până când lucrurile vor începe să se schimbe, vom continua să acultăm refrene de genul lui "Soy un rumano in Madrid". Cu atât mai mult cu cât unii români din Bucureşti şi din alte părţi nu diferă cu mult de cei pe care îi satirizează pelicula spaniolă.