Soluțiile amorale: UDMR și UNPR

Dacă nu venea Victor Ponta Luni seară într-un studio TV ca să fie tras de limbă de jurnaliștii curioși, probabil că n-am fi știut niciodată cum s-a făcut de l-a nominalizat (fără să-l întrebe!) Băsescu, în ciuda tuturor jurămintelor că nu va face nici mort așa ceva. Dar, uite că a făcut-o, ba chiar pentru a doua oară! Ce l-a îmblânzit pe președinte? Un acord scris, semnat de cei doi protagoniști ai celui mai longeviv scandal din politica românească, Miercuri, cu prilejul reuniunii de taină de la Cotroceni, în care “Pisicul” se angaja să respecte instituțiile statului de drept, să-și ațintească privirile spre Vest și să respecte Constituția. După asta, cei doi s-au dus la Bruxelles unde Băsescu le-a dat vestea cea bună “prietenilor săi, liderii europeni”, că în România lucrurile intră în normal și că pericolul unei noi suspendări este înlăturat. Cel puțin până la anul. Mulți au rămas, totuși, nesatisfăcuți. Marea așteptare ținea de ce fel de tertip va găsi președintele pentru a nu-l nominaliza pe Ponta. Aproape nimeni nu și-a închipuit că obstinația cu care Băsescu a ținut cu dinții de articolul ăla din Constituție care nu-i dădea voie să nominalizeze propunerea unei coaliții nu are un suport concret, o scrisorică pierdută, ceva cu care să meargă la Răsboiu’… Probabil însă că semnalele pe care le-a primit de la susținătorii săi din vremea suspendării au fost sufficient de clare: basta și la treabă! Dacă Ponta se poate mândri cu faptul că este, practic, primul premier ales, cu o majoritate zdrobitoare, nu se poate lăuda că își poate pune în operă toate ideile. Două mi se par a fi marotele sale: alăturarea UDMR la guvernare și recompensarea lui Oprea pentru trădările sale în serie! Ideea europeană a unei aripi populare într-un guvern socialist-liberal a fost rejectată de aproape toți colaboratorii săi! Au cântărit greu în această atitudine conivența ungurilor cu fostul guvern, paternitatea catastrofalei reforme a spitalelor, cauționarea boicotării suspendării președintelui, lucruri care n-au putut fi compensate de susținerea moțiunii care a trântit guvernul Ungureanu. Abonat în ultimii 14 ani la toate guvernările, UDMR-ul suferă cel de-al doilea afront consecutiv. Ceea ce poate fi, într-adevăr, frustrant. Un caz asemănător este cel al lui Gabriel Oprea. Liderul unui partid (al cărui șef official este… consilier la Cotroceni) care s-a constituit prin ruperea unei hălci din PSD dând-o ca ofrandă președintelui pentru a face majoritatea în guvernul Boc2, Oprea este și cel care a contribuit direct la căderea guvernului PDL și la menținerea majorității guvernului Ponta 1. O suită de trădări care fac din el cel mai versatil politician. Promovarea sa într-o funcție de vicepremier este o palmă pe obrazul celor care au fost afectați de deciziile abracadabrante ale acestuia în fruntea armatei (y compris armata personală de colonei și generali în rezervă!). Este greu de înțeles ce datorii are de plătit premierul unui personaj care a compromis cam tot ce a atins și de ce nu se poate achita de ele decât făcându-l vicepremier...