Soluția finală pentru TVR

Toboganul pe care a alunecat postul public de televiziune de-a lungul directoratelor “portocalii” – Giurgiu – Sassu – Lăzescu – este comparabil cu al altor entități în care statul este administrator. TVR poate fi lesne asimilată Oltchim sau CFR Marfă, metodele prin care a fost devalizată nediferind prea mult de cele pe care le-au aplicat managerii și conducerile întreprinderilor falimentare. Eșecul major al TVR a fost, însă, unul asistat în totală liniște și discreție de către cei care ar fi trebuit să se alerteze primii. Televiziunea este subordonată – ca să spun așa – Parlamentului, recte Comisiei de Cultură, condusă de vigilenta Raluca Turcan. Sub ochii și cu acordul acesteia și cu contribuția directă a membrilor Consiliului de Administrație, Alexandru Lăzescu și-a permis să dea iama în banul public fără nici o jenă. Începând cu mărirea propriului salariu și continuând cu angajarea pe post de colaboratori plătiți regește a unor jurnaliști-mercenari din zona probăsistă a presei scrise, în detrimentul folosirii judicioase a propriilor săi angajați, cei mai mulți cu nimic mai prejos, profesional, decât cei invitați, cheltuielile au crescut constant, concomitent cu datoriile acumulate prin contracte oneroase cu parteneri “șmecheri” sau care au știut să cointereseze factorii de decizie. Cum de n-a protestat niciodată Consiliul de Administrație, din care n-au făcut parte doar celebra Ada Meseșan, descrisă ca un veritabil Goebels portocaliu, dar și oameni trimiși acolo de opoziție? Simplu: cu cât leafa lui Lăzescu era mai mare, cu atât creștea și propria lor indemnizație – calculată generos la un sfert din retribuția președintelui. Procedeul este valabil, practic, pentru toate consiliile de administrație în care CA – urile joacă un simplu rol de spectatori prea bine plătiți ca să mai aibă idei. Aceleiași triplete Giurgiu – Sassu - Lăzescu i se datorează și politica iresponsabilă de angajări, mult peste limita necesităților și formarea de veritabile clanuri familiale care au făcut și mai fac legea acolo și care se află și la originea actualelor “proteste” și a tentativelor de anulare a procedurilor de concedieri colective. Cu peste 3000 de oameni – de zece ori mai multe decât i-ar fi necesari ca să funcționeze decent, TVR rămâne unul dintre dinozaurii instituționali căruia nimic nu reușește să-i vină de hac. Stau și mă gândesc că singura soluție ar fi tot cea propusă de “beneficiarul” Băsescu: intrarea în faliment și reconstruirea ei de la zero.