Soarta lui Ponta depinde de… interesul naţional!

Fără îndoială că Ponta este la înghesuială şi că trece printr-un episod care s-ar putea să pună capăt carierei sale politice.  Anunţul făcut de DNA, mai întâi despre audiere şi apoi despre inculpare a lovit ca un trăsnet mai ales în adversarii săi liberali. Năuciţi de norocul care a dat peste ei – pierduseră practic definitiv speranţa răsturnării printr-o moţiune de cenzură – n-au ştiut cum să reacţioneze. Le-a venit în ajutor preşedintele Iohannis care a manifestat o viteză de reacţie de neconceput pentru modul molcom în care reacţionează la orice stimuli. A convocat o conferinţă de presă, imediat după întrevederea cu premierul şi a cerut public demisia acestuia. O ceruse şi privat, dar Ponta nu i-a putut da alte asigurări decât că se va gândi şi el la chestia asta. Excitaţia liberalilor-pedelişti n-a mai cunoscut limite. De la declaraţii oficiale până la avertismente belicoase, asupra şefului guvernului s-au revărsat toate reacţiile posibile – de la considerarea lui ca nelegitim (?) până la ameninţarea că nu se va mai ţine cont de el (?).

De partea cealaltă, reacţiile au fost mai temperate, dar la unison: premierul nu are de ce să demisioneze! Inculparea nu înseamnă, automat, vinovăţie. Au mai fost şi alţi inculpaţi, ba chiar judecaţi, care în starea asta au devenit preşedinţi. Trebuie analizată cu atenţie conjunctura şi soluţiile. Primul pas va fi decizia Camerei Deputaţilor legată de solicitarea DNA de anchetare a lui Ponta. Despre care nici măcar liberalii nu îndrăznesc să spere că va fi una afirmativă.

Haideţi însă să revedem puţin lucrurile şi să încercăm să înţelegem ceva din ele. Anunţul cercetării premierului a venit fix în ziua în care era programată moţiunea liberală. Coincidenţă? Absolut – zice şefa procurorilor fără să clipească: oamenii ei nu ţin cont de agenda publică atunci când îşi programează acţiunile. Deci n-are rost să fabulăm pe seama vreunei implicaţii politice.

Apoi: faptele incriminate sunt din urmă cu vreo zece ani. De ce au fost puse abia acum pe tapet? Acum le-a venit rândul, după ce au apărut date noi (înţelegem că altele decât cele deja cunoscute), zice la fel de fără să clipească doamna Codruţa.

Adică Ponta avea un dosar încă de pe când colabora cu Şova în chestiuni de asistenţă juridică. Se ridică şi aici un aspect interesant: deşi ceea ce i se reproşează acestuia se află în 95% dintre operaţiunile de gen (făcute probabil şi prin contractele domnişoarei Gorghiu, pe când se bătea cu Şova pentru interesele unor companii de stat) dosar i s-a făcut doar lui Ponta? Mister. Dar cea mai gogonată chestie pe care ne-o livrează Parchetul cu o inocenţă demnă doar de dosarul “Telepatia” este acuza de trafic de influenţă: vezi bine, în urmă cu zece ani şi Ponta şi Şova ştiau ce le va rezerva cariera şi au făcut acest troc: eu îţi dau nişte contracte, îţi dau chiar şi o maşină şi tu mă pui ministru peste marile proiecte când va veni timpul! Asta este chiar de tot râsul, mai ales într-o chestiune care se vrea serioasă.

Miza dosarului Ponta? Una cât se poate de clară: răsturnarea actualului echilibru de putere! Cum? Pentru că şi fără Ponta, Predescu n-ar avea cum să aspire la funcţia sa. Prin prisma cumulului de mânării de până acum, nu putem să nu facem o legătură între răspunsul dat recent de ANI (filială a DNA) la solicitarea de cercetare a averii lui Oprea. Adică nu s-a găsit nimic neconcordant în comicele sale declaraţii de avere. Ce-ar putea însemna asta? Un pact cu preşedintele UNPR, prin care acesta, la momentul potrivit, va da curs… interesului naţional şi se va alătura liberalilor, fără să mai fie deranjat de întrebări indiscrete?

Cum vor evolua lucrurile? Aş vrea şi eu să ştiu. Un singur lucru pare limpede: că, în cele din urmă, Ponta va trebui să renunţe la funcţie…