Sindromul japonez

Mi-e teamă că toată povestea asta cu lovitura de stat și derapajele democratice care s-a vânturat prin Europa politică va avea un impact incomparabil mai puțin semnificativ decât episodul de fapt divers consumat în urmă cu câteva săptămâni în preajma Aeroportului Otopeni, când o studentă japoneză a fost găsită asasinată. O crimă obișnuită - dacă se poate folosi un astfel de termen. Așa ceva se întâmplă din păcate, pretutindeni, în România ca și în Japonia sau Germania ori Anglia. Cronica neagră se află, din nefericire, în siajul civilizației și al contradicțiilor pe care aceasta le generează. Cu fiecare zi care trece, însă, crima de la Otopeni capătă conotații noi, unele dintre ele devastatoare. Tânăra japoneză, studentă, tocmai poposise în România cu intenția de a susține cursuri de limba japoneză pentru doritorii din Bănie. Coborând din avion n-a bănuit nici o clipă că va întâlni o situație diferită de cea din alte capitale civilizate. A fost probabil plăcut surprinsă de amabilitatea tânărului care a întrebat-o dacă nu are nevoie de ajutor, oferindu-se să i-l acorde. I-a găsit un taxi și au plecat împreună spre destinație. Care, din nefericire avea să fie moartea unei naive. Mașina a oprit la marginea pădurii unde tânărul cel amabil a violat-o și a asasinat-o cu sânge rece, abandonând-i trupul sub niște frunze. Cercetările efectuate ulterior au arătat că autorul crimei era un asasin în serie, care mai violase trei femei și o omorâse pe una dintre ele. A fost cercetat de poliție, care a avut indicii serioase, dar proba principală - examenul ADN - nu a putut fi obținută din… lipsă de bani! Procurorul și polițiștii s-au mulțumit să arunce dosarul într-un sertar, dându-i autorului liber la comiterea unei noi crime! Incredibil, dar adevărat! Viața tinerei japoneze ar fi putut să nu fie pusă în pericol de a simplă chestiune birocratică. Probabil că dacă asasinul ar fi votat de două ori, oamenii doamnei Kovesi l-ar fi înhățat imediat. Îmi permit să o fac pe doamna procuror general, direct răspunzătoare de această tragedie și de impactul său devastator. În Japonia subiectul este deja la ordinea zilei, iar cei de acolo nu pot să constate decât că România, o țară pentru care au avut întotdeauna înțelegere și pe care au sprijinit-o în diverse forme, nu merită respectul lor. După episodul celuilalt japonez, omorât de un maidanez în plin Centrul Capitalei, acesta conturează pentru România o imagine de țară aflată la periferia civilizației. Ceea ce poate să fie adevărat, deși ne place să credem contrariul.