„Sindromul cuştii”, afecţiunea de care suferă o parte dintre urşii de la Zărneşti

Sanctuarul de Urşi „Libearty” din Zărneşti a fost înfiinţat în anul 2005 de către Cristina şi Roger Lapis. Situat pe o suprafaţă de 69 de hectare de păşune şi pădure de stejar, acesta este cunoscut ca fiind cel mai mare şi mai etic sanctuar de urşi bruni din lume.
Rezervaţia a devenit  un adevărat colţ de rai pentru urşii maltrataţi şi ţinuţi în captivitate. În acest moment locul găzduieşte 123 de urşi, dintre care majoritatea au trăit în condiţii greu de imaginat, în cuşti mici şi mizere, pe beton, în circuri sau în curţile unor oameni fără suflet. Din cauza acestor condiţii, mulţi dintre ei suferă în continuare de tulburări psihice sau manifestă comportamente repetitive specifice sindromului cuştii. Din păcate, în sanctuar se regăsesc şi urşi proveniţi din sălbăticie: pui rămaşi fără mamă, găsiţi singuri, fără şanse reale de supravieţuire, precum şi exemplare adulte care au început să se apropie de aşezările umane, devenind un potenţial pericol pentru comunităţi.
Spaţiul este alcătuit din 13 ţarcuri imense, fiecare amenajat cu bârloguri artificiale şi piscine, iar unele dintre ele sunt conectate prin tuneluri subterane, oferindu-le urşilor mai multă libertate de mişcare. Ţarcurile sunt adaptate diverselor nevoi: cele destinate urşilor adulţi sunt cele mai întinse şi comunică între ele prin aceste tuneluri. Există, de asemenea, zone special dedicate ursoaicelor cu pui, puilor orfani, urşilor tineri sau celor bătrâni, care, din cauza problemelor de sănătate, au nevoie de un spaţiu separat, mai liniştit. În plus, rezervaţia are două locuri amenajate pentru lupi şi unul pentru căprioare.
 
Totul a plecat de la durerea Mayei
Maya a fost ursoaica de la care a pornit totul. Găsită de Cristina Lapis într-o cuşcă minusculă, în curtea unui restaurant de lângă Bran, flămândă şi lipsită de orice speranţă, Maya a devenit simbolul unei promisiuni. Timp de aproape 4 ani, Cristina şi soţul ei, Roger, au condus zilnic 60 de kilometri pentru a o hrăni şi pentru a-i arăta că oamenii pot fi şi buni, nu doar pricinuitori de suferinţă. Însă, anii de captivitate şi lipsa libertăţii şi-au spus cuvântul. Maya a început să se automutileze, muşcându-şi lăbuţele, semn că durerea ei era mai profundă decât putea duce. A murit în braţele Cristinei, iar din acel moment, din suferinţă şi dintr-o promisiune tăcută, s-a născut Sanctuarul Libearty, locul care oferă urşilor captivi şansa pe care Maya nu a mai apucat să o primească.

Cei 6 mezini  
În sanctuarul Libearty, şase pui de urs în vârstă de un an au primit o a doua şansă la viaţă, după ce au fost salvaţi din colţurile întunecate ale naturii. Patru dintre ei, Anita, Chance, Alexandra şi Thomas sunt fraţi şi au fost găsiţi anul trecut în august, în Slănic Moldova, după ce mama lor fusese împuşcată. Când au fost aduşi la Zărneşti aceştia erau extrem de speriaţi şi timizi, ascunzându-se în vegetaţie timp de mai bine de o lună. Plângeau fără încetare, dar treptat s-au adaptat, iar acum sunt mai veseli ca niciodată.
 Ceilalţi doi, Alexander şi Serafim, găsiţi în pădurile Prahovei, au poveşti chiar mai cutremurătoare. Alexander a fost adus în sanctuar anul trecut în mai şi a fost găsit aproape mort, fără ursoaică de către un turist. La doar 3 luni, era grav bolnav, cu o infecţie pulmonară şi corpul plin de larve. A necesitat tratament intens timp de două luni, perioadă în care a fost hrănit cu seringa şi biberonul. Din fericire, acum şi-a revenit complet, se joacă, se caţără în copaci şi se bucură de tot ceea ce i s-a oferit.
 Serafim însă, a fost găsit lângă mama lui moartă, prinsă în capcanele braconierilor. 2 zile a stat Serafim lângă ursoaică, asteptând parcă să îl salveze cineva. Extrem de traumatizat, el a fost pus în acelaşi loc cu Alexander care a stat 48 de ore în copac, pentru că nu înţelegea ce e cu cealaltă „bilă” de blană acolo. Între timp s-au împrietenit, iar acum sunt ca cei mai buni prieteni care îşi savurează din plin momentele copilăriei. La aproape un an după ce au fost salvaţi, micuţii se bucură de siguranţa unei păduri vaste, unde pot să crească şi să înveţe să trăiască aşa cum ar fi trebuit încă de la început.
 
Bunicii sanctuarului
Martinică are 37 de ani şi, din păcate, primii 20 i-a trăit în captivitate, într-o cuşcă din curtea Mănăstirii Cotmeana, Argeş. A fost prins la vârsta de 1 an de către administratorul lăcaşului de cult care a refuzat până în ultima secundă să îl predea rezervaţiei. Martinică a fost confiscat cu sprijinul autorităţilor, iar din octombrie 2007 se bucură de fiecare colţisor al naturii la AMP Libearty.
Florentina este mai mică cu doi ani decât Martinică, având vârsta de 35 de ani. Când era doar un pui, mama i-a fost ucisă, iar ea a fost aruncată într-o cuşcă dintr-o grădină zoologică lipsită de compasiune. 18 ani a trăit într-un spaţiu murdar, privat de lumină şi libertate. În 2008, când deja nu se mai putea ridica singură, s-a deschis pentru ea o portiţă către vindecare. Responsabilii de la grădina zoo şi-au dat, în sfârşit, acordul ca Florentina să fie mutată în pădurea din Zărneşti.