Simfonia lebărvurștilor și maneaua urmașilor lui Baudelaire

Miercuri, la Comisia Europeană, am privit mut de uimire și admirație discursurile unor politicieni români și nu numai care demonstrau isterizați că doar dacă Băsescu apare Soarele răsare. Era ceva pe acolo, o tânguială, o jale, un necaz ca la ușa cortului, cum rar putem vedea. Niște reprezentanți ai unor puternice economii și autointitulate democrații ne explicau, cu subiect și predicat, dar fără logică, cum nu se mai aliniază planetele, mustul nu se mai face și, în general, ne ducem dracului cu toții dacă democrația băsesciană nu este implementată pe meleaguri mioritice în plenitudinea și splendoarea sa mahmură. În loc să ascultăm o odă adusă votului democratic, auzeam o simfonie a lebărvurștilor tradusă după ureche și interes din vocalizele de sirenă cheală ale Băsescului. Un cetățean cu relevanță, unul dintre liderii PPE, bine îmbrăcat, precum un mort viu, germanul Manfred Weber, spunea violent și vituperant că „Un ombudsman independent (Avocatul Poporului – n. a.), un luptător împotriva oricăror încălcări ale drepturilor omului, a fost înlocuit”. Ombudsmenul amintit era un nimeni care s-a remarcat doar prin faptul că își primea leafa pentru somn la timp. Își amintește cineva cum naiba îl chema pe Avocatul Poporului? ( La această întrebare nu au voie să răspundă cei care l-au numit ). Tot acesta, umflând meritele democrației vopsită războinic în culorile pedeleului, precum nota de plată ce o avem de achitat degeaba către FMI, ne-a zis ceva de mama noastră cu origini africane - în opinia sa - și integrarea ei susținând „toate aceste evenimente, să știți că nu mă refer la o republică bananieră de undeva dintr-un loc îndepărtat al mapamondului, ci despre un stat membru al UE, despre România”. Am citat exact. Bananieri, bananieri, dar cu petrol și aur în subsol. Și cu o marionetă marinată în wiskey uitată de SUA prin debaralele Cotrocenilor. Tot în plenul Comisiei Europene au vorbit două doamne de mare calitate sovietică, care întâi dau verdictul și după aceea analizează situația. Madam Vivane Reding, vicepreședinte al Comisiei Europene, și justițiara ceapeurilor ceușiste, Monica Macovei. Aceasta din urmă, în loc să croșeteze niște șosete pentru nepoți, a afirmat, nici mai mult, nici mai puțin, că din cele 500 de dosare în care se verifică de către procurori referendumul, există unul în care s-au descoperit 1,5 milioane de voturi fraudate! Eu zic că are dreptate. Parțial. Pentru că nu erau 1,5 milioane, ci 150 de milioane dintre voturile exprimate de români care au fost fraudate. Sursa pot fie eu și cred că mâine o să mă citeze „Evenimentul Zilei”, iar Cristoiu și Turcescu vor demonstra de fapt adevărul, că au fost 234.175.286,4 de voturi fraudate. Virgula rămâne de pe vremea când și tribunelul Vadim era fraudat. Plus că și o oaie de la turma lui Becali și-a pierdut abonamentul la sala de fitness de la Clubul Steaua. Io zic să se ia în considerare. Să intervină Barosso de la tribuna celor de la CFR pentru drepturile minorităților, indiferent de originea zoologică. Cealaltă luptătoare pe protmenul democrației românești, Vivane Reding, m-a făcut să regret că nu a fost contemporana comisarilor sovietici. Sfârâia de nervi precum micul pe grătarul drepturilor omului pedelist. Cucoana este dovada vie a faptului că unii întâi cuvântă și după aceea gândesc. Totodată, mai merită amintit că ministrul de Interne francez Manuel Valls a făcut o declarație care aprinde spiritele privind imigrația și discriminarea: „Franța nu poate primi toată mizeria din lume și din Europa”. Totodată maneaua politică amintită, denumită pe numele ei de fată chinuită pe budoarul democrației, Valls, a comis și o contradicție logică demnă de gâjâielile lui Guță și Minune. Mai exact a spus că „mizeria Europei” este discriminată la ea acasă. Cu alte cuvinte, dacă un minoritar - chiar nu mă interesează etnia - fură în Franța este o „mizerie” umană. Dacă fură în România este discriminat. Corect! Ce dracu mai poți să furi în autobuz în ziua de azi? Că ăștia nu fură cu ștampilă și pilă din banul public. Oricum, personal aș cotiza pentru o statuie ce să fie pusă în centrul Brașovului pentru acest epigon a lui Baudelaire. Pentru că și păsările călătoare, dar și ciorile neaoșe au dreptul la o toaleta ecologică din banii comunității.