Şi Dumnezeu a spus: „Să se-mbrace unii-n urşi şi să bată-n tobe”

Că religiile (în multitudinea lor) sunt un mixt şi uneori ajung în amuzanta situaţie de a se contrazice singure nu-i o surpriză şi nu mă miră. Probabil erau scribii obosiţi şi au greşit. Cu toate astea nu pot să nu mă gândesc şi să nu întorc Biblia pe toate părţile pentru a căuta pasajul ăla în care Fecioara Maria îi spunea lui Iosif „abia aştept s-ajungem în Bethleem şi să-mpodobim bradul”. Sau smochinul.
Ori tot în aceeaşi carte să descifrez momentul în care Moş Crăciun intră cu tirul de Coca-Cola, ori în sania trasă de reni, în Ierusalim şi-ncepe să-mpartă cadouri în stânga şi-n dreapta. Toate astea, plus multe altele, îmi sunt atât de vagi descrise în cartea de căpătâi a creştinilor încât nici nu ştiu ce să cred...
Tradiţiile, pentru că despre ele vorbim, ajung până acolo încât oamenii se costumează în urşi, se echipează cu tobe, bidoane, butoaie şi pornesc a face zgomot. Să nu fiu răutăcios, să-i spunem colindă hardcore. Nu-i o cerşeală, cum ar spune unii lipsiţi de dragostea de tradiţie, ci o... manifestare creştinească. La fel şi dacă se-mbracă într-o capră colorată, plimbă un brad pe o sanie, ori bat din bice. Dacă n-aţi citit Biblia n-aveţi habar câte astfel de lucruri se-ntâmplau după naşterea lui Iisus. Există atestări documentare veridice ale faptului că anual în această perioadă a anului, copiii de pe uliţa lui Iisus mergeau cu Steaua şi Sorcova. Ce vremuri, pe atunci se dădeau covrigi nu arginţi ca azi...
După ce trece Crăciunul, la cumpăna dintre ani se ţin solzi în buzunar, se ciocnesc pahare de şampanie, sărutări sub vâsc, etc. De asemenea, obiceiuri biblice. Urmează Bobotează, unde nu-i nevoie să spun că-n apele îngheţate ale Iordanului se aruncau anual cruci şi bărbaţi viteji se aruncau pentru a le recupera. Şi tradiţiile anuale continuă aşa cum le ştim...
Aşa că pot să vă-nţeleg compatrioţi români de ce unii dintre voi urâţi şi nu vreţi să auziţi de americănismele alea de Valentine`s sau Halloween. Cine a mai pomenit aşa ceva?
Acestea fiind zise, precum oamenii acelor vremuri, sărbători fericite şi pline de încărcătură biblică: o masă îmbelşugată cu fripturi de porc, tobă, cârnaţi şi alcool.
(George Bonea, comediant)