Şi-a cunoscut tatăl… în celulă

Marian s-a născut la Mediaş şi a crescut într-un centru de plasament de la Braşov. Când a fost dat afară, mama nu l-a primit. Pe tată l-a cunoscut la Penitenciarul Rahova, unde este închis pe viaţă pentru că a comis un omor.
Abandonat de mic, Marian a crescut într-un centru de plasament de la marginea Braşovului până la vârsta de 16 ani. Tânărul, ajuns acum la 31 de ani, povesteşte felul incredibil în care a fost abandonat, practic, a doua oară.
„S-a terminat anul şcolar, s-a făcut o şedinţă, ne-au adunat şi ne-au spus că au o surpriză pentru câţiva dintre noi, că vom merge într-o excursie. Am ajuns la Timişoara, ne-au dat jos, ne-au pus la o masă şi de atunci nu i-am mai văzut. Cei care ne-au dus erau domnul doctor şi directoarea centrului”, povesteşte Marian.
Tânărul nu ştia ce să facă. Abia intrase la liceu şi nu avea cum să se întreţină singur. A luat legătura cu DGASPC Braşov, care i-a plătit chiria unui apartament în care locuia cu alţi câţiva minori aflaţi în aceeaşi situaţie. Pe lângă chirie, Marian mai primea încă 300 de lei pe lună, bani care nu-i ajungeau pentru mâncare, întreţinere, îmbrăcăminte şi toate celelalte cheltuieli de strictă necesitate.
De parcă nu a fost suficient încercat de toate greutăţile vieţii, Marian a primit, în urmă cu doi ani, un verdict nemilos, în urma unor analize medicale: este seropozitiv, motiv pentru care a fost încadrat în categoria de handicap grav. Persoanele cu SIDA nu au dreptul la însoţitor, astfel că Marian are un venit foarte mic.
„Am doar indemnizaţia de handicap, de 350 de lei. Nu ştiu din ce cauză primesc atât de puţin, din moment ce eu am handicap grav, nu accentuat. Dacă aş primi şi banii de însoţitor, m-aş descurca”, mai spune tânărul.
De fiecare dată când nu mai ştie cum să se descurce sau când trece prin momente grele, alături îi este Azota Popescu, preşedintele Asociaţiei Catharsis din Braşov. Marian o sună, indiferent că este miezul zilei sau ora 3 noaptea şi îi cere ajutorul, care nu se lasă niciodată aşteptat.
„Marian a fost abandonat la naştere şi niciodată căutat de cei care i-au dat viaţă, propus de Comitetul Român de Adoptii unei familii din Belgia, în anul 2000, dar neadoptat din cauza blocării adopţiilor internaţionale în anul următor, 2001, alungat din orfelinat la vârsta de 16 ani deşi era elev în clasa a 10-a şi îşi vedea de treabă, ajuns pe drumuri, flămând şi înfricoşat, a bătut la uşa celei care l-a adus pe lume. Dar, respins fiind chiar si de mamă, nu avea de ales. S-a apucat de furat. Şi dormea pe unde-l apuca noaptea. Ziua prin boscheţi, noaptea prin case părăsite. Nemâncat şi nespălat, s-a umplut de râie”, a povestit Azota Popescu, pe scurt, viaţa lui Marian.
În timpul unei încarcerări, Marian a cunoscut un „vieţaş”, un condamnat pe viaţă, pentru omor. A aflat că acesta era chiar tatăl său, care-l abandonase încă de la naştere. Şi-a dorit să nu mai ajungă niciodată la Rahova, să uite de tatăl care nu l-a vrut.Plângând a povestit cum a fost violat şi a leşinat. Acum vrea ca toată lumea să afle povestea sa, pentru ca alţi copii ajunşi în sistem să nu mai treacă prin ce a trecut şi încă mai trece el.

Marian pleacă de la Asociaţia Catharsis cu mâncare pentru câteva zile.