Sfaturile despre post ale călugărului, acum sfânt, Arsenie Boca

Arsenie Boca (1910–1989), una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei din România, a dus o viaţă austeră în care, potrivit foştilor săi apropiaţi, postul reprezenta un lucru esenţial. În scrierile sale, călugărul trecut în rândul sfinţilor oferea câteva recomandări cu privire la ţinerea postului.
 „Mâncarea să fie de un singur fel, din bucate neînsemnate şi care se găsesc fără bătaie de cap şi pe care nu le pofteşte sufletul. Să mănânce în fiecare zi un fel, cu înfrânare. Vinul e folositor la bătrâneţe, la neputinţă şi la frig, şi atunci puţin. Iar la tinereţe, la căldură şi la sănătate, mai bună este apa, dar şi aceasta puţină, căci setea e mai bună decât toate poftele trupeşti”, relata Arsenie Boca, citat în volumul „Cărarea Împărăţiei” (2007).
El îi sfătuia pe români să se roage mai mult în timpul postului dinaintea marilor sărbători, considerând acest lucru un remediu pentru boli şi un ajutor sufletesc.  „Ochii văd lucrurile, mintea vede gândurile. Postul curăţeşte ochiul, rugăciunea curăţeşte mintea. Sfinţii Părinţi, cei de demult, au băgat de seamă că toate relele de la stomac încep; de aceea au zis o vorbă aspră, că postul este poarta şi patrafirul este uşa (către Împărăţia lui Dumnezeu). Cine nu se leapădă de carne şi de grăsime repede va fi încolţit de mânie şi de desfrânare, celelalte două laturi ale lăcomiei stomacului”, a fost unul dintre sfaturile date de Arsenie Boca.
Foştii apropiaţi ai călugărului relatau că acesta ţinea posturi extrem de severe, iar în mâncarea pe care şi-o prepara predominau legumele, în special morcovii tocaţi pe răzătoare.  „El mânca foarte puţin şi numai legume, numai de post. Dormea jos, pe podele, şi se ruga necontenit, stând ceasuri întregi în genunchi la rugăciune”, relata un fost apropiat al acestuia, într-o notă informativă dată Securităţii regimului comunist. Posturile foarte severe şi traiul auster într-o chilie din Munţii Făgăraş, în primii ani de călugărie, au dus la îmbolnăvirea sa.  „A fost extremist, era riguros şi exagerat în pretenţii de viaţă curată, de post, de rugăciune, de înfrânare, de spiritualism. Construcţia fizică puţin rezistentă: a fost întotdeauna slab, palid, anemic; s-a îmbolnăvit de piept. Medicii i-au interzis postul şi i-au recomandat hrană şi odihnă”, completa autorul informării.