Sfântul Prooroc Iona - vestitorul cuvântului lui Dumnezeu

Sfântul prooroc Iona, cinstiti de creştini azi, 21 septembrie, a fost fiul văduvei din Sarepta Sidonului, femeia care l-a găzduit pe Sfântul Prooroc Ilie în timpul foametei trimise de la Dumnezeu la rugămintea acestuia. În timpul şederii lui acolo, Proorocul Ilie a săvârşit două minuni: înmulţirea untdelemnului şi a făinii pe toată perioada foametei şi învierea lui Iona. Prin intermediul Sfântului Ilie, Iona a avut prima experienţă de apropriere faţă de Dumnezeu.
Dumnezeu I s-a arătat din nou lui Iona după o perioadă de timp poruncindu-i să plece spre cetatea Ninive, o cetate cu un nivel ridicat de dezvoltare, pentru a-i avertiza pe cetăţeni de dezastrul care îi va distruge dacă nu se vor întoarce spre Dumnezeu. Proorocul Iona s-a îndoit şi a plecat spre Tarsis, un oraş îndepărtat cu gândul că va putea fugi departe de Domnul. Afându-se pe mare, o furtună puternică a cuprins apele pe care se legăna corabia, iar călătorii speriaţi au tras la sorţi pentru a descoperi pasagerul care atrăsese mânia lui Dumnezeu asupra tuturora. Dintre toţi călătorii cel care a ieşit vinovat a fost Iona, care dându-şi seama de necredinţa şi greşeala lui s-a lăsat aruncat în mare.
Din porunca lui Dumnezeu, un peşte mare l-a înghiţit pe Iona şi timp de trei zile sfântul a călătorit pe mare în burta peştelui. A treia zi peştele l-a lăsat pe Iona pe un mal care se afla foarte aproape de cetatea Ninive. Înţelegând că aceasta este vrerea lui Dumnezeu, Iona a proorocit pretutindeni în cetate nenorocirile ce se vor abate asupra acesteia.Conştientizându-şi starea de păcătoşenie poporul în frunte cu conducătorul oraşului s-au pocăit timp de trei zile.
Datorită pocăinţei sincere a ninivitenilor, Domnul a cruţat cetatea spre marea supărare a proorocului Iona, care credea că a vestit oamenilor neadevăruri. Sfântul locuia în afara oraşului pentru a vedea dacă prorocia lui se va împlini, iar în acel loc din voia lui Dumnezeu a crescut un vrej care îi oferea foarte multă umbră şi răcoare proorocului spre ai mai potoli supă-rarea. Dar pe cât de mare i-a fost bucuria, tot în aceeaşi măsură s-a şi întristat când a descoperit în dimineaţa următoare că vrejul se uscase din pricina unui vierme, iar de la răsărit bătea un vânt călduros.
Prin vrej Dumnezeu a vrut să îi arate lui Iona cât de mult iubeşte şi preţuieşte oamenii şi cât de mult Se mâhneşte atunci când aceştia se îndepărtează de El.
Sfîntul Prooroc Iona este un exemplu de râvnă duhovnicească şi credinţă nestrămutată în Dumnezeu, care a reuşit să salveze un oraş întreg şi sufletele locuitorilor lui de la distrugere.

PIESA DE TEATRU IONA, SCRISĂ DE MARIN SORESCU
„Iona” este o parabolă dramatică scrisă de Marin Sorescu, unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. Iona fost publicată prima dată în revista literară „Luceafărul”, pe 18 ianuarie 1968.
Spre deosebire de Sfântul Iona, care este menţionat în Biblie, personajul lui Sorescu este un pescar solitar, care nu poartă pe umeri nicio vină. Iona este, însă, înghiţit de un peşte uriaş şi, de fiecare dată când încearcă să evadeze, ajunge într-o burtă şi mai mare. Acest proces se repetă până la infinit.
„Iona”, alături de piesele „Paracliserul” şi „Matca”, face parte dintr-o trilogie dramatică intitulată „Setea muntelui de sare”, publicată într-un volum în 1974.

Foto: Mihaela Marin