Sfânta şi Marea Marţi

În această zi Biserica le pomeneşte pe cele zece fecioare din Evanghelie. Pilda celor zece fecioare este familiară credincioşilor practicanţi, în special de la Taina Sfântului Maslu, unde este citită la cea de-a cincea Evanghelie. Această pildă a fost spusă de Domnul Hristos în timp ce mergea împreună cu ucenicii Săi la Ierusalim. Cuprinsă în capitolul 25 al Evangheliei după Matei, pilda aceasta este înainte de toate una cu valenţe eshatologice deoarece, alături de „Pilda talanţilor” şi cea a „Judecăţii de apoi” - ambele cuprinse tot în capitolul 25 al Evangheliei după Matei – vorbeşte despre pregătirea omului pentru întâlnirea cu Hristos. Pregătirea, în acest sens, este esenţială. Cel care se pregăteşte îl întâlneşte pe Hristos în inima sa încă din viaţa aceasta prin rugăciune, post, milostenie, dragoste de Dumnezeu şi de aproapele. Acesta se aseamănă fecioarelor celor înţelepte. Pregătirea fiecăruia trebuie să aibă în vedere iminenţa sfârşitului acestei vieţi trecătoare, iar această pregătire trebuie să fie continuă, printr-o neadormită trezvie, deoarece noi nu ştim „nici ziua şi nici ceasul în care va veni Fiul Omului”. Creştinul nu se pregăteşte pentru moarte, ci pentru ceea ce va fi dincolo de moarte, scopul vieţii sale fiind dobândirea Împărăţiei cerurilor  unde  numai Hristos poate găti fiecăruia locaş.

Untdelemnul faptelor bune
Una dintre tâlcuirile acestei pilde pleacă de la „jocul de cuvinte” dat, în limba greacă, de asemănarea cuvintelor „untdelemn-elaion” şi „milostivire-eleos”. Astfel, preocuparea ca untdelemnul din candele să fie mereu îndeajuns, pentru ca acestea să nu se stingă, are ca sprijin milostenia săvârşită asupra semenilor. În sinaxarul din Triod, de la Utrenia zilei de marţi, se spune că trimiterea fecioarelor neînţelepte de către cele înţelepte la cei care vând untdelemn – „Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi” –  este o un îndemn la milostenie. Apare aici un paradox. Cei care vând sunt săracii, iar pentru ei Dumnezeu plăteşte! Milostenia este răsplătită cu intrarea la nuntă a celor care au candela aprinsă. „Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” – acest îndemn al Domnului Hristos de a priveghea ne arată că pe lângă fapta bună este necesar să avem o trezvie continuă a minţii. Niciun om credincios nu şi-ar dori să audă înfricoşătoarea sentinţă „nu vă cunosc pe voi!”. Părintele Arsenie Boca spunea că Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut, ceea ce înseamnă Hristos nu vrea să spună oamenilor astfel de sentinţe de condamnare. Cel care se condamnă este omul însuşi, prin săvârşirea păcatului, iar Postul Mare este întotdeauna o cale a regăsirii de sine. În această săptămână, însă, calea noastră devine una a împreună pătimirii cu Hristos, atâta timp cât înţelegem ceva din Jertfa Sa făcută cu dragoste pentru mântuirea noastră.