Sezon cu rezultate bune

2. Rulmentul Urban 24 23 0 1 776-567 46 Formație de tradiție în handbal femi-nin românesc, Rulmentul Urban Brașov a absolvit recent sezonul cu numărul 45 în sistemul divizionar, respectiv sezonul 40 pe prima scenă a țării. În cei 45 de ani de când se află în primul eșalon (era ediția a VI-a a diviziei A 1963/64 când a promovat) iar de alte două ori pe poziția a treia (1982/83 și 1986/87). Cea mai prestigioasă activitate desfășurată este cea a ultimelor patru sezoane, de când pe banca tehnică s-a instalat fosta jucătoare a echipei din 1981/82, Mariana Târcă iar de destinele financiare se ocupă Theodor Florescu, un pasionat al sportului. Ascensiunea din ultimele trei ediții a fost una deosebită, în care lotul a suferit nu-meroase modificări. Început de sezon pe litoral De abia se încheiase campionatul 2006/2007 și echipa de sub Tâmpa a fost invitată la Ferraro de clubul Ariosto Palamano. A fost ca un cadou pentru jucătoare, pentru că revenirea la treabă s-a făcut la începutul lui iulie, printr-un cantonament la Constanța. Concomitent se făcuse tragerea la sorți pentru noua ediție. Tragere la sorți care a mulțumit formația brașoveană. Se începea cu echipe modeste iar derbyul campionatului dintre brașovence și vâlcence a fost programat în penultima etapă. Cantonamentul se începea cu ceva probleme medicale ale lui Cristina Niculae, Cosmina Damian, Simona Vintilă și Aneta Barcan. Se duceau tratative cu nemțoaica Christina Rhode, care urma să se pre-zinte în țară pe 19 iulie, transfer care în cele din urmă a eșuat. În cantonament nu au făcut deplasarea Elena Avădănii și Cristina Niculaie. Primele amicale cu lotul național de tineret (41-30 și 43-29), cu lotul incomplet. La primul a debutat coreeanca Woo Sun Hee care a înscris 15 goluri. Aneta Barcan a recidivat la genunchi și este trimisă la București pentru investigații. Ramona Geană menajată, iar Juliana de Sousa are probleme la genunchi. Cantonamentul de la munte urma să aibă loc la Arcuș, lângă Sf. Gheorghe cu Du7nărea Brăila (32-20), CSM Sf. Gheorghe (43-17) și lotul de tineret (40-32), pe 24 iulie, internaționala Simona Gogârlă a semnat cu formația de sub Tâmpa. Componenta lotului național s-a transferat pe 3 ani, de la formația maghiară, Gyar. A doua zi a semnat pentru 2 ani, portarul Natalia Spirova, de la câștigătoarea Cupei EHF, Zvezda Zveni-gorod. Concomitent a semnat și Chung Eun Hee la recomandarea colegei de națională Woo Sun Hee. Plecări masive din lot În fiecare din ultimele ediții nume-roase numeroase schimbări produse a făcut ca munca să se ia aproape de la capăt. Din ediția 2005/06 au plecat transferate sau împrumutate 9 jucătoare. De data aceasta numărul celor care în diferite perioade au plecat s-a ridicat la 11 iar cel al venirilor la 9. S-au transfe-rat Mihaela Blaga, Marija Makarenko, Yeliz Ylmaz, Cagla Yaman, Vita Mukhina, Alina Braniște, Simona Spiridon, Mihaela Seifer, Roxana Aiacoboaie – Bodârlău și Elena Avădanei. Ultima nu a jucat nici un minut în campionat, având o evoluție la primul meci din Cupa Cupelor de la Arta din Grecia. Achizițiile au fost de ținută: Simona Gogârlă, Natalia Spirova, Woo Sun Hee, Juliana de Sousa, Chung Eun Hee, ornela Rogan (care neadaptându-se după 7 etape și-a reziliat contractul), Daniela Vălean, Irina Petrescu, Ana - Maria Drăguț (care nu a putut fi folosită datorită cerinței de vârstă din partea fe-derației). Dintre noile venite numai Gogârlă, Spirova, Woo Sun Hee și Sousa au fost folosite permanent. Cristina Neagu a avut pe parcursul acestui sezon cea mai mare solicitare. În afara partidelor amicale de pregătire la club, a evoluat în 25 de partide în campionatul intern, de alte 10 ori în Cupa Cupelor la care trebuiesc adăugate me-ciurile și uzura unui campionat mondial de senioare, unde a avut un randament deosebit. De o asemenea uzură a avut arte și coreeanca Woo Sun Hee, om de bază în naționala țării sale, care a susți-nut două turnee de calificare la jocurile olimpice. Accidentarea ei în meciul de la San Sebastian ca și accidentarea Patriciei Vizitiu au privat echipa de o comportare superioară în finala Cupei Cupelor, al cărui rezultat ar fi putut fi cu totul altfel. Un campionat cu doar două protagoniste Să parcurgem succint și în campionatul intern, acolo unde două echipe au făcut legea. Oltchim, de fapt 90% echipa națională, ocupantă a locului 4 la mondialele din decembrie 2007 și Rulmentul Urban, care a revenit pe locul secund cu același număr de puncte. Diferența față de pluton este de 14 puncte. Ambele au terminat neînvinse pe propriul teren. Sigurele înfrângeri fiind cele de pe terenul adversarei. Ierarhizarea de la locul trei în jos s-a făcut la meciurile disputate în deplasare, acolo unde gălățen-cele au fost mai eficace. Cinci formații au câte două înfrângeri pe teren propriu, Oțelul, Baia Mare, Dunărea, U Jolidon Cluj și Tomis și acestea au fost la primele două clasate. Patru sezoane de succese După încheierea sezonului am solicitat antrenoarei Mariana Târcă un interviu care să parafeze cei patru ani de acti-vitate intensă sub Tâmpa: - S-a scurs al 4-lea sezon de când ați revenit pe meleagurile brașovene, patru ediții de campionat cu rezultate meritorii. M.T.: Au trecut cu adevărat patru sezoane de când m-am reîntors la Brașov și în care am depus o muncă infernală. Dacă ne uităm în urmă vom vedea de la ce am plecat. La fel de bine știu ce jucătoare am găsit aici. - Veneați de la o formație de mare performanță, fiind curtată și de echipe de peste graniță. M.T.: Normal, veneam de la un nivel superior. Am avut și un stagiu de 2 ani și jumătate de antrenorat la Rm. Vâlcea (n.n. cu care a cucerit un campionat, o Cupă a României și o finală de Cupa Cupelor) de la un standard foarte ridicat și am venit la Brașov luând-o de la zero. Pe parcursul timpului, valorile s-au cernut. Era o echipă fără renume și se știe că jucătoarele la noi în țară se răriseră. Majoritatea erau plecate dincolo și cum este și normal am început căutările. Era greu însă să aduci jucătoare de valoare în situația în care clubul nu avea un palmares și o imagine pe plan internațional. În acești 4 ani lucrurile s-au schimbat, imaginea clubului a crescut, devenind tot mai cunoscut. Bineînțeles au început să apară jucătoare de valoare, unele de mare valoare cu care am și reușit prin prisma concurenței acerbe, aici mă refer la concurenței cu Oltchim (n.n. acolo unde antrenoarea brașoveană s-a consacrat ca jucătoare). Totuși Oltchim este cea mai titrată echipă de la noi și în aceste condiții am reușit să câștigăm un campionat în 2006. - Vorbeați că s-a creat un anumit brand cu Rulmentul Urban. Ați avut o contribuție deosebită. Să privim din nou în urmă, de unde s-a plecat și unde s-a ajuns. M.T.: Așa este. Dar tot acest fenomen ce s-a întâmplat, nu-l puteam realiza dacă lângă noi nu venea acest om deosebit, care a investit în echipă și a fost alături și în momentele grele și în momentele fericite ale noastre. Personal îi mulțumesc domnului Theodor Florescu pentru faptul că ne-a ajutat și a fost alături de mine în toate momentele dificile, pentru că au fost și momente dificile. Eu zic că au fost patru ani frumoși, cu rezultate foarte bune chiar dacă în primul an mi-a fost extrem de greu, mie cel puțin ca antrenoare pentru că nu aveam un lot de jucătoare care să-mi permită marea performanță. Poate că de asta sunt un antrenor mai exigent, pentru că întotdeauna mi-a plăcut locul întâi, nu neapărat prin orice mijloace, dar încercând să mă perfecționez, să-mi instruiesc echipa de așa natură, încât să pot face față unui nivel foarte înalt. - Ați avut totuși curaj să veniți la Brașov, la o echipă ce se află în subsolul clasamentului, de la o echipă de mare rezonanță în România. Ați avut curaj sau dragostea de glie? Cu ce ați găsit aici ați câștigat un trofeu internațional, chiar dacă el se cheamă Challenge-Cup. M.T.: A fost și una și alta. Era probabil ușor să plec afară sau să nu mă mai implic, să-mi văd de familie, dar a fost ambiția mea să revin acasă, chiar dacă situația era grea, chiar dacă speranțe mari să realizez ceva nu prea aveam. I-am avut aproape pe domnul Florescu și apoi Scripcaru, fără de care probabil nu reușeam să realizăm ceea ce am realizat. Personal consider că una peste alta au fost patru ani pentru mine foarte buni, chiar dacă într-un timp foarte scurt s-a dorit mai mult. În viața unei echipe sunt niște trepte peste care nu poți să sari. Normal sunt urcușuri și coborâșuri. Nu s-a putut mai mult - Să revenim la sezonul proaspăt încheiat, cu locul secund în campionatul intern la egalitate cu echipa campioană, de fapt echipa națională și același loc în a doua competiție europeană, Cupa Cupelor. M.T.: A fost o muncă enormă în acest sezon. Probabil că s-a dorit mai mult. Și eu mi-am dorit mai mult în interiorul meu, zicându-mi că s-ar putea întâmpla, dar în același timp sunt un om realist. Am fost conștienți că nu avem încă pu-terea să facem acest pas. Trebuie să ne uităm cu cine am jucat și parcursul echipei noastre în acest sezon. În Cupa Cupelor am întâlnit echipe de top, cu care ne-am confruntat. Ași da numai exemplul lui Krim Ljubliana, care este o echipă super-titrată, fostă câștigătoare a Ligii Campionilor. În acest moment nu se putea mai mult. Am și explicații, factori care nu depind de noi. La desfășurarea campionatului din sezonul încheiat un program deosebit de încărcat pe final când s-a acumulat oboseala, uzura. De fapt ar fi trebuit să avem acea prospețime și vigoare. Am mai spus-o pe parcursul campionatului că mă gândesc să fac tot posibilul să le păstrez proas-pete, dar nu mi-am dat seama de duritatea ritmului. Valoric, lot restrâns - Să discutăm și un alt aspect. Componența lotului, care personal consider că a fost destul de restrâns pentru marile obiective avute în vedere. M.T.: Valoric putem spune că ne-am axat pe 7-8 jucătoare de câmp, exceptând portarii, chiar 10. Au mai apărut ine-rentele probleme de sănătate. Normal au mai dispărut din jucătoare, valoroase. Ce aș putea spune. Este greu astăzi să aduci jucătoare de mare valoare și să ai un lot numeric omogen. Trebuie ținut cont de faptul că jucătoarele care s-au accidentat, mai ales accidentele grave, sunt datorate unor factori. Nu am amintit aici de Woo Sun Hee, care a avut un program încărcat, pe lângă faptul că ea a schimbat continentul și chiar condițiile de viață. Nu știu dacă a avut posibilitatea să se adapteze. Ea a jucat trei calificări pentru jocurile olimpice, în diferite perioade în afara faptului că s-a pregătit cu naționala pentru campionatul mondial și a participat la campionatul mondial. A avut un parcurs foarte aglomerat. La fel Patricia Vizitiu a ieșit de la un nivel de divizia secundă, ea a jucat la Ploiești în acest eșalon. A durat o perioadă până s-a integrat, iar în momentul în care a intrat în ritm, au apărut aceste probleme. Saltul de la nivelul de jos la marea performanță s-a văzut. Celelalte accidentări nu au fost deosebite. Codruța Zavragiu cu acea operație la spate (hernie de disc), sunt inerente. Dacă cele două accidentări grave (n.n. Woo Sun Hee și Vizitiu) nu apăreau, eu sunt convinsă că cel puțin unul din obiective am fi putut să-l rea-lizăm, dacă am fi avut înțelegere și din partea federației, cel puțin pe acest final. În momentul când s-a văzut că suntem singura echipă ce a ajuns într-o finală de cupă europeană alta trebuie să fie înțelegerea. Trebuia găsită o portiță în care să fim sprijiniți. Nu trebuie uitat că am „arat” țara de la Constanța la Zalău și apoi la Baia-Mare. Ne-am întors acasă, sâmbătă am jucat cu Sf. Gheorghe și toate echipele s-au mobilizat la maximum cu noi. Nu am avut posibilitatea să le menajăm pe cele care au dus greul. Recuperării I-am acordat o atenție deosebită, dar nu era suficientă, ca și medicamentația ce a fost foarte bună. Defensiva superioară edițiilor anterioare - Care din compartimente ați consi-derat că a fost mai eficace? M.T.: Linia de 9 m. a mers foarte bine, dar dacă este s-o luăm așa, multe jocuri am rezolvat-o cu apărarea. Defensiva a fost superioară edițiilor trecute și este punctul nostru forte. Fetele au înțeles foarte bine acest lucru și aici și-au demonstrat caracterul. Apărarea nu este problemă de știință, este o problemă de voință. Aici și în pregătire au înțeles foarte bine conștientizând ce pot realiza în acest sens. Pe final, datorită factorilor enumerați nu au mai avut același efect. - Revenind la linia de 9 m. M.T.: Cu certitudine, odată cu apariția mai des a Patriciei Vizitiu, s-a deschis jocul, dar s-a văzut că după dispariția din joc, nu a mai avut aceeași eficiență și eficacitate. Cele două, Cristina Neagu și Simona Gogârlă au fost mai ușor de anihilat. Pot spune că ne-a crescut foarte mult în acest sezon și eficacitatea pe contraatac, pe care nu am avu- t-o în anii trecuți și aici un mare merit l-a avut „Suni” (n.n. Woo Sun Hee), Cristina Nicolae, două jucătoare de viteză pe fondul unei apărări foarte bune, am dezvoltat mult mai bine faza a doua. Per ansamblu eu spun că jocul echipei a fost unul modern, în viteză, cu circulație foarte bună. Poate la circulația mingii am mai păcătuit un pic, dacă pot spune așa, dar în general pot spune că jocul echipei a fost cel al marii performanțe. Un campionat cu două echipe de Super-Clasă - În campionat primele două echipe, Oltchim și Urban s-au detașat net de restul echipelor. Este un campionat modest sau cele două sunt mult prea bune? M.T.: Sunt două echipe care au investit și au adus jucătoare de mare clasă. Diferența dintre noi și Oltchim este că banca a fost la fel de puternică ca și primii 7 din teren. În afară de cele 7-9 jucătoare, noi nu am mai avut banca la fel de puternică. Când îți dorești să atingi nivelul maxim, este normal să aduci jucătoare de super-clasă. Celelalte echipe au avut o comportare modestă. Clujul, cu puțin noroc ar fi putut trece mai departe în Cupa Cupelor, dar celelalte echipe au avut comportări modeste și aici se vede diferența. Galațiul s-a mobilizat și printr-o conjunctură a reușit să facă un joc bun cu noi, dar dacă ne uităm la celelalte rezultate în campionat, ne dăm seama ce se întâmplă. Dacă ana-lizăm jocurile în care noi am câștigat la o diferență mai mică, la Galați, la Constanța și Oltchimul a făcut aceleași rezultate. Se ambiționează cu cele două mari. - Ați avea ceva de reproșat jucătoarelor? M.T.: Nicidecum. Nu am ce să le reproșez fetelor. În analiza pe care am prezentat-o domnului Florescu, am spus că au fost multe momente în care fetele s-au autodepășit. Eu zic că este un rezultate final bun, normal cu această insatisfacție în care ajungi cu două obiective pe care ți le-ai propus să nu reușești să iei unul din trofeele puse în joc. Dar consi-der că obiectivele au fost îndeplinite. - Faptul că în campionat ați terminat la egalitate cu campioana care se confundă cu echipa națională iar în Cupa Cupelor ați cedat campioanei Norvegiei, țară campioană a Europei, din care făceau parte 5 jucătoare, nu este chiar de ici de colo. M.T.: Am avut poate neșansa să jucăm finala cu Larvik, care a avut un parcurs în Liga Campionilor bun, diferența să fie cele 5 jucătoare campioane europene, această Rantona, campioană olimpică, care ne-a închis poarta în multe momente, în relații de unu la unu cu portarul și faptul că ele și-au recuperat jucătoarele accidentate și au fost în formulă completă iar la noi s-au accidentat tocmai la final de competiție. Când sare o verigă din lanț, totul se duce de râpă. - Pe final să nu uităm faptul că în sezonul internațional viitor, două echipe din România vor participa în Liga Cam-pionilor. Aceasta și datorită acestui parcurs extraordinar al Rulmentului în ultimele sezoane. M.T.: Așa este. Și parcursul nostru dar și rezultatele obținute de Oltchim în ultimii doi ani. Este o muncă comună a Oltchimului cu a noastră. Așa ne-a adus și pe noi în Liga Campionilor, fapt ce spune foarte mult despre handbalul feminin românesc, unde până acum aveam trei echipe în Challenge-Cup. - Pentru viitor ce ne puteți spune? M.T.: În primul rând trebuie să definitivăm lotul. Ce este cert este venirea lui Ionela Gâlcă, Lidija Horvath, Ildiko Barbu care însă s-a accidentat pe final de sezon. Noi semnasem contractul cu ea, ome-nește acum nu se pune problema. Au fost niște discuții și acum nu știu dacă se va finaliza contractul cu Carmen Amariei. - De ce ați mai avea nevoie pentru a face o echipă de certă valoare în Liga Campionilor? M.T.: La nivel de extreme ar mai trebui două jucătoare de mare valoare. Dacă s-ar finaliza aceste transferuri cu Amariei la linia de 9 m. ne-ar mai trebui o valoare după ce Lecușanu a renunțat, dar până când nu tragem linie să vedem exact componența viitorului lot, nu putem spune mai mult.