Șerpăria DNA

Lipsit de experiență-politică, ministrul Justiției, Chiuariu, a pățit precum ucenicul vrăjitor: a scos dopul clondirului fermecat și acum nu mai e în stare să controleze minunile care se întâmplă din acesta. Clondirul fermecat este DNA-ul. O instituție până acum mai autonomă decât orice altă instituție democratică. Un soi de stat în stat, care nu dădea nimănui socoteală și avea mână liberă în orice direcție. Înființată de Năstase pntru a le închide gura europenilor siderați că în lupta noastră cu corupția în năvoadele justiției nimerește doar plevușca, PNA-ul (cum s-a numit la început) a instrumentat cazuri legate de persoane din linia a doua a puterii de atunci. O dată cu schimbarea, a intervenit hotărârea să fie luați în vizor „peștii mari”. A fost rândul Monicăi Macovei să iasă la rampă și să arate cum se poate da brânci unei asemenea campanii de amploare. Dotat cu un șef nou (acuzat la rândul lui că ar fi cercetat abuziv și că ar fi obținut condamnări fără probe), DNA și-a făcut și un plan de lucru despre care un demnitar a scăpat pe la Bruxelles porumbelul din gură: vor urma inculpări la nivel înalt, vreo 10! N-au fost zece, au fost mai puține. Dar s-a făcut circ cât pentu o sută. DNA-ul a devenit „curtea miracolelor” unde stăteau la coadă să intre la cercetări mai toate VIP-urile fostei guvernări. Această „preselecție” a prilejuit inamicilor instituției declanșarea unei campanii acuzându-l pe Morar &Comp de a fi devenit uneltele unor răzbunări politice. Ceea ce pare să fie sută la sută real este că în spatele perdelei de zgomote și de fum, DNA a lucrat și lucrează ca orice intituție românească: pe sponci, cu aproximații, după bunul plac. Ancheta realizată de CSM și concluziile privind activitatea procurorului Țuluș ne evocă o instituție rămasă la nivelul condiției sale staliniste, în care procurorul e un soi de Dumnezeu care face și desface după bunul plac. Chiuariu a avut perfectă dreptate să ceară revocarea lui Țuluș, a făcut-o însă într-un moment nepotrivit și într-o manieră neadecvată. Și asta îl poate costa chiar capul. Nu că ar fi o pierdere prea mare pentru justiție, dar chestiunea de principiu rămâne că nu poți să umbli în șerpărie fără riscul de a fi mușcat mortal. Or DNA-ul este o șerpărie, în care s-au adunat tot felul de oportuniști politici, dornici să-și exprime zelul și devotamentul față de cine trebuie. Și să-i radă pe cei care (nu ne mai) trebuie.