„Șepcile roșii” revin în elită după o penitență în „B” de 8 sezoane

Formația de pe Someș „Șepcile roșii”, este una dintre puținele echipe care a rezistat vremii și mai activează și astăzi în sistemul divizionar la nivel înalt. Dintre echipele care mai există, constituite în primele două decenii ale sezonului trecut, au mai rămas cinci. CFR-ul clujean, care peste două săptămâni își serbează centenarul, apoi Vagonul Arad, aflat prin a treia ligă, fondată în 1909, și trei formații constituite în același an, 1919 Universitatea Cluj (de care ne ocupăm astăzi), Ceahlăul Piatra Neamț și Jiul Petroșani. Clubul studenților clujeni a luat ființă în septembrie 1919, o dată cu deschiderea anului universitar, la inițiativa și cu sprijinul unei somități, prof. univ. dr. Iuliu Hațeganu, care i-a fost și primul președinte. Evoluează pe plan districtual, în competiții amicale. Face turnee peste graniță. În campionatul național, în formula predivizionară, participă în patru rânduri la turneele finale, oprindu-se o dată în sferturi și de trei ori în semifinale. Vicecampioană la prima ediție în sistem divizionar Campionatul de fotbal în sistem divizionar, cu etape săptămânale, cum este organizat și astăzi, ia ființă în toamna lui 1932. Dintre cele 14 echipe organizate pe două serii, au făcu parte și două formații care mai activează și astăzi pe prima scenă: CFR București (actuala formație Rapid), care a ocupat locul II în prima serie după viitoarea campioană, Ripensia Timișoara și Universitatea Cluj, care a câștigat seria a doua și a disputat finala. Pe 9 iulie 1933, la Timișoara, gazdele au învins cu 5-3 (3-2), iar peste o săptămână, la Cluj, a fost un scor alb (0-0). Ca o curiozitate statistică, din formația timișană a făcut parte și viitorul antrenor al lui Steagu Roșu Brașov, Silviu Ploieșteanu, cel care acum 50 de ani a promovat echipa de sub Tâmpa pe prima scenă. „U” Cluj devenise un nume în fotbalul românesc. În prima ediție a „Cupei României”, din 1934, clujenii dispută finala în compania echipei momentului, Ripensia, de care a fost învinsă, cu 2-3 și 0-5, pentru ca, în același an, să ocupe locul 3 în seria a I-a a diviziei A. În sezonul 1937/1938 se clasează pe locul 6 în seria a II-a și cum din sezonul următor s-a trecut la un campionat pe o singură serie, s-au disputat meciuri de baraj între ultimele cinci formații din fiecare serie. Clujenii pierd primul meci cu 0-5, la Ploiești, cu Tricolorul, îl câștigă pe al doilea, de la Cluj, cu 5-1, dar retrogradează în divizia B. Rămâne în eșalonul doi două sezoane și promovează pe prima scenă în sezonul 1940/1941, dar sub o altă denumire. După pactul Ribentrop-Moltov, când Ardealul de Nord a fost cedat, Universitatea clujeană a fost mutată la Sibiu, iar în campionat a purtat denumirea acestui oraș de pe Cibin. Campionatul se întrerupe datorită celui de-al doilea război mondial. Imediat după armistițiu, „U” revine la Cluj, în 1945, iar în anul următor, imediat când prima divizie își reia activitatea, se află printre cele 14 competitoare. Nu rezistă decât trei ediții și retrogradează pentru a doua oară, sub noua denumire de CSU Cluj. Nu stă decât un an în „B”, pentru că revine printre cele mari. Șase ediții ocupă locuri la mijlocul clasamentului, iar în 1956 retrogradează pentru a treia oară. Exact în toamna lui 1956 (din 1950 și până în 1956 campionatul se disputa în sistem rusesc, primăvara-toamna), Steagu Roșu Brașov promovează. Pentru a nu lăsa tradiționalul Cluj fără echipă de A, Dinamo Brașov este transferat pe Someș, iar în anul următor, când „U” a promovat, Dinamo, devenită Cluj, este trimisă la Bacău. Ea este strămoșul actualei FCM Bacău. De la această a treia repromovare, clujenii au evoluat 18 ediții consecutiv pe prima scenă. O singură dată au fost pe podium (1971/1972) și de două ori pe locul 4, în rest ocupând locuri medii. În iunie 1976 retrogradează din nou și rămâne în „B” trei sezoane, pentru ca din 1979 să urce din nou în elită, unde iar evoluează în trei ani. Devenise o obișnuință 3 ani în B, alți 3 în A, pentru a urma 3 din nou în B. În lunga perioadă de 18 ani competiționali din „A”, „Șepcile roșii” reușesc, în 1965, să cucerească Cupa României, primul lor trofeu național. În a doua parte a decadei a IX-a a secolului trecut, clujenii au evoluții modeste în „A”, cu locuri între 10 și 18 (1991), când au retrogradat din nou, dar vor rămâne un singur an în „B” (1991/1992), pentru a reveni pentru ultimii 7 ani în elită (până la ora actuală). Și de data aceasta, clujenii au ocupat locuri modeste, mereu cu teama de a nu retrograda din nou. Și totuși au făcut-o și în sezonul 1999/2000 - au avut cea mai slabă evoluție din întreaga istorie și coboară pe tobogan până în divizia „C”. Nu stau decât un sezon în cel mai modest sistem divizionar și revin imediat în „B”. În ultimii doi ani, studenții au bătut insistent la porțile primului eșalon. Au ratat promovarea în sezonul 2005-2006, dar au reușit, de această dată, la o diferență de puncte față de Dacia Mioveni. „Studenții” încep al 70-lea sezon divizionar De la prima evoluție în sistemul fotbalistic divizionar, „Șepcile roșii” au parcurs 69 de sezoane, iar numărul meciurilor susținute (fără Cupa României), se apropie de 2000: Divizia C: 1 ediție 28 20 5 3 65-19 45 (+20) Divizia B: 18 ediții 534 288 99 147 980-514 675 (+82) Divizia A: 50 ediții 1406 494 281 631 1845-2190 1269 Total: 69 de ediții 1968 802 385 789 2890-2723 1989 În contul clubului s-au înscris șapte titluri de campioni de juniori și trei la fostul campionat de tineret-rezerve. Pe plan internațional, studenții clujeni au două prezențe, în Cupa Cupelor și Cupa UEFA.