Semicentenarul CS Rulmentul

Sala Sporturilor ”Dumitru Popescu-Colibaș” din Brașov a îmbrăcat haine de sărbătoare pentru a omagia Semicentenarul formației de handbal feminin Rulmentul. Cei mai înflăcărați susținători ai echipei și nu au fost deloc puțini, cifrați la peste 1200, au fost alături de echipa fanion a handbalului feminin brașovean, Rulmentul la sărbătorirea semicentenarului. 50 de ani este cifra pe care rulmentistele au bifat-o pe 13 septembrie trecut și nu putea să treacă anul fără ca ea să nu fie sărbătorită cu cei mai apropiați. Echipa Rulmentul a devenit un nume, nu numai în țara noastră ci și peste hotare, pe bătrânul continent. Este suficient să enumeri numai schematizat performantele echipei în decursul celor 50 de ani de existență, pentru că formația Rulmentului a rezistat timpului și alături de Universitatea Cluj sunt singurele echipe care mai țin drapelul sus din multitudinea echipelor care au dispărut de pe firmament. A bifat 43 de ediții în elită în care a cucerit 2 titluri de campioană, tot de atâtea ori Cupa României, de alte 5 ori a fost pe treapta a doua pierzând la ”mustață” titlul, iar de 2 ori să se afle pe poziția a treia. De ambele dăți când a luat titlul au realizat eventul și prin cucerirea. În 1982 când era o singură competiție continentală rulmentistele au ajuns până în semifinală, poziție echivalentă cu locul 3, fiind foarte aproape de a disputa finală, Antrenorul Remus Drăgănescu, cel care a cucerit primul campionat a considerat că performanța din 1981 este cea mai mare realizare a rulmentistelor: „Atunci am reușit eventul, campionat - cupă, am cucerit Cupa de Toamnă (n.n. de care foarte multă lume a uitat-o) am învins și în Daciadă, o competiție a vremii care aduna la start tot handbalul autohton. Și performanța din 2006 este valoroasă atunci când s-a câștigat campionatul-cupa și Challenge - Cup”. Interlocutorul nu a completat și faptul că în 2008 rulmentistele au fost foarte aproape de a câștiga a doua competiție continentală, Cupa Cupelor mulțumindu-se cu locul secund. 66 de meciuri în cupele europene nu sunt la îndemâna oricui. Acum la 50 de ani de existență, rulmentistele renasc din propria cenușă, punând bazele viitoarei echipe care să ajungă din nou în Europa. De altfel la festivități a participat și Primarul George Scripcaru care în cuvântul adresat echipei a declarat că ”Vrem ca anul viitor să facem de o așa manieră încât echipa să ajungă din nou în Europa. Ne vom implica pentru ca numele Brașovului să fie din nou pe buzele multora din Europa”, a spus Drăgănescu. Două generații în teren Organizatorii au adus pe parchetul săli Sporturilor actuala echipă care evoluează pe prima scenă și viitoarea generație care se pregătește pentru preluarea ștafetei. Le-am urmărit în teren pe Roxana Cherescu, lidera echipei din ligă, Mihaela Seifer, Anișoara Marcu, Sorina Geapana și celelalte care se află în echipa care se bate pentru un loc cât mai bun în elită precum și mai tinerele, Denisa Dedu, Andreea Pricopi, Cristina Clisu, Cristina Ciucă care așteaptă ”aurul” naționalelor din iunie anul viitor. A fost un meci al ambițiilor, al orgoliilor, care cum spunea din tribună unul din foștii portari ai naționalei României ai anilor 50, Lala Telehuz (soția antrenorului Iură Buiuc): ”La ora actuală se joacă cu totul altceva ca atunci când jucam noi pe zgură sau în cel mai fericit caz pe asfalt”. Meciul vedetă, cel al veteranelor Rulmentul - Chimistul Rm. Vâlcea 11-11 (6-6) Mult așteptatul meci al generațiilor trecute a fost întâmpinat cu vii aplauze. Pe parchetul săli ce poartă numele fostului mare antrenor și șlefuitor de talente, ”Tata Pik” (cum foarte bine este cunoscut Dumitru Popescu Colibași), se afla o adevărată echipă națională a anilor ‘80. Maestre sau maestre emerite ale sportului au demonstrat că trecerea anilor sportul cu mingea mică la semicerc este același. Mia Rădoi, Edit Matei (câștigătoare a Cupei Campionilor cu Hypo Viena), Maria Torok-Duca, Hilde Hrivnyak, Simona Matei, Geta Andronache, Nicoleta Lazăr, Felicia Titi, Lucia Crțean, dădeau replică a 11 campioane naționale din 1981 la care s-a adăugat unica campioană națională din 2006; Elena Drăgănescu, Elena Nuțu, Adriana Pătruț, Viorica Drăgușel, Andrei Darinca, Cristina Tache-Berbece, Maria Furtună, Elena Brebeanu, Tatiana Beschi, Rodica Marian-Lisenche, Aurelia Zamfir, Codruța Zavragiu. Nu în ultimul rând Mariana Târcă, cea care a contribuit decisiv la obținerea locului 3 în Cupa Campionilor din 1982, clasată pe primul loc în clasamentul golgeterelor și a numărului de partide la echipa națională, actuala antrenoare a formației de sub Tâmpa. Acestora li s-au alăturat jucătoare care în timp au făcut carieră sub Tâmpa: Ileana Maiorescu, Iulia Racovița, Irina Mureșan, Eniko Demeter -Petre, Mariana Peța, Victoria Milinceanu, Nadia Călinescu, Cornelia Biolan-Bucă, Ribana Oancea, Olga Jakabos, Rodica Prodănescu.Au lipsit motivat, Irene Oancea (căpitanul echipei naționale vicecampioana Europei la Belgrad), aflată în Germania, Manuela Neica, cel mai bun antrenor al anului 2009 din Franța și Nicoleta Boriceanu antrenor în prima ligă din Olanda. Pe banca tehnică au stat aceiași antrenori care au oficiat și la câștigarea titlului din 1981, Remus Drăgănescu și Ion Mihăilă iar la oaspete s-a aflat Gică Ionescu care a fost antrenor al Oltchimului dar și în Congo și care astăzi se află pe banca tehnică a CSM Ploiești. Cum un asemenea meci al veteranelor nu putea fi arbitrat decât tot de un cuplu de veterani, au reapărut în arenă, Remus Antohi și Miși Boschner cei care în anii ‘80 erau printre cele mai bune cupluri din țară. Elocvent este faptul că au arbitrat de-a lungul timpului 7 finale Steaua-Dinamo, cu aprecieri deosebite. S-a jucat frumos, s-au înscris goluri spectaculoase dar principal a fost faptul că la sfârșitul partidei jucătoarele cu lacrimi în ochi s-au îmbrățișat și au promis că asemenea evenimente ca cel din sala Sporturilor din Brașov să se repete: ”Nu trebuie să dăm ocazia fanilor, să ne uite”, spunea una din vâlcence. Diplome, plachete, amintiri de neuitat Organizatorii nu s-au mulțumit numai cu spectacolul handbalistic. Au răsplătit jucătoarele, antrenorii, pe cei care le-au fost aproape de-a lungul timpului. Nu au fost uitați antrenorii: Nelu Donca, Iură Buiuc, Mircea Bucă, Fery Lechner, Marian Vasilache (ultimii doi încă în plină activitate). Nu a fost uitat nici Bebe Vlădescu trecut în neființă. S-au acordat diplome de merit celor care au fost alături de echipă în tot acești ani. Au fost acordate diplome de excelență lui Irene Oancea, campioană în 1981, Codruța Zavragiu campioană în 2006. Lui Marian Nicolae, antrenor emerit care a lansat-o pe orbită pe jucătoarea Mariana Târcă, colegului nostru și decanului de vârstă al jurnalismului sportiv brașovean, Dan Vintilă, antrenorului emerit Remus Drăgănescu, antrenorul primei campioana din 1981, lui Mariana Târcă pentru marea contribuție la evoluțiile echipei din anii 1981-83 ca jucătoare și în ultimii 6 ani ca antrenoare, precum și primarului Municipiului Brașov, George Scripcaru pentru faptul că a relansat activitatea echipei. Seara s-a încheiat în același cadru cald, de prietenie și de plăcute amintiri la un pahar de vorbă.