Şefa de promoţie de la Medicină, pentru copiii care se tem de viitor: „Nu e atât de greu cum pare. Să înveţe şi să încerce”

Într-un moment în care aveam un război la graniţe şi ne-am trezit cu două războaie, asta după o pandemie, îngrijorarea creşte şi speranţa scade, aşa cum arată recentele sondaje de opinie. HotNews a discutat cu cea mai bună absolventă de Medicină din generaţia ei, care, fără să romanţeze efortul, crede că generaţiile tinere au o şansă de a-şi modela viitorul. 
Ilinca Predescu are 25 de ani şi a terminat anul trecut Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti ca şefă de promoţie. A avut a cincea medie la rezidenţiat din ţară şi şi-a ales ca specialitate obstetrica-ginecologia. 
„M-a interesat dintotdeauna partea legată de fertilitate feminină, de cum putem noi, femeile, să fim cât mai sănătoase cât mai mult timp. Totodată, este o specialitate dinamică, iar mie mi-a plăcut dintotdeauna acţiunea, practic de mică foarte multe sporturi”, explică tânăra.

Prima lecţie, din sport
Într-o ţară în care părinţii le-au spus de multe generaţii copiilor: „Învaţă, nu bate mingea”, tânăra spune că primele lecţii despre a fi medic le-a învăţat nu din facultate, ci din sport. 
„Sportul mi-a creat disciplina şi mentalitatea pe care o am acum, este ceva din care am învăţat toată viaţa. Nu munceşti, nu obţii un rezultat. Munceşti cât trebuie, vei vedea un rezultat pe corpul tău sau la nivel de abilitate. Dacă loveşti mingea de multe ori, reuşeşti să loveşti mingea mai bine în tenis. Dacă exersezi noduri acasă, ştii să faci noduri la pacient mai bine când este cazul. În sport nu contează din ce familie eşti, contează cine e cel mai bun”, crede rezidenta. 
Dar mai este ceva: sportul, spune Ilinca Predescu, te învaţă „că poţi să pierzi şi când ai impresia că eşti cel mai bun”. O lecţie importantă atunci când ţii în mână viaţa unui om. 

„Cel mai important lucru este să fii constant”
Ilinca Predescu a absolvit facultatea cu media 9,82, dar spune că nu şi-a dorit să fie şefă de promoţie. „Cel mai important lucru este să fii constant şi nu contează că ai o zi bună sau o zi proastă. Nu mi-am propus niciodată nota 10, nu mi-am propus niciodată vârful clasamentului. Am vrut doar ca, la finalul zilei, al facultăţii sau al vieţii să nu regret nimic şi să dau tot ce pot mai bun în situaţia respectivă”, spune medicul.
Însă să urmezi Medicina a pus-o la încercare de multe ori. „Medicina poate să fie interminabilă. Întotdeauna este ceva mai mult de învăţat sau un detaliu pe care nu-l ştii sau un mecanism pe care l-ai uitat. Şi cred că cel mai frustrant lucru în facultate e că înveţi şi uiţi. Câteodată este atât de multă informaţie, încât citeşti, înveţi şi uiţi. Iar asta este foarte greu de gestionat”, explică Ilinca Predescu. 

„Te destupă la minte”
În cadrul programului Erasmus, a urmat un an de facultate şi în Franţa, la Université Côte d’Azur, şi a descoperit că şi acolo studenţii medicinişti au extrem de mult de învăţat, chiar mai mult ca în România. A constatat însă la examene o deosebire esenţială.   „Examenele lor conţin cazuri clinice şi întrebări practice despre ce se întâmplă efectiv cu un pacient. Li se dă o anamneză, li se dă o foaie de observaţie, primesc întrebări în cascadă, astfel încât examenul lor este, de fapt, un caz de rezolvat. Din care examinatorul îşi dă seama dacă studentul a înţeles materia sau nu”.
„Ceea ce mi s-a părut un lucru extraordinar, pentru că, cumva, te destupă la minte. În România, nouă ni se pun nişte întrebări – în marea majoritate a cazurilor,  există şi excepţii – unde, cumva, se urmăreşte litera manualului. Învăţăm foarte multe mecanisme, învăţăm foarte multă fiziopatologie, fără să învăţăm de fapt la ce ne ajută asta practic”, povesteşte rezidenta. 

S-a născut într-o familie de medici
Care este principala provocare pentru un medic dintr-un spital românesc? „Trebuie să fii foarte dispus să te adaptezi. Şi, de multe ori, citeşti, să zicem, ghiduri că ar trebui prescrise anumite medicamente sau că trebuie să faci anumite lucruri.  Şi tu nu poţi face asta în spitalul în care eşti, pentru că poate n-ai medicamentul respectiv sau resursele nu există”, explică Ilinca Predescu, care provine dintr-o familie de medici. 
Mama sa este medic anestezist, tatăl său este unul dintre cei mai cunoscuţi chirurgi ortopezi din România, iar fratele său este, la rândul său, student la Medicină. „Părinţii noştri ne-au sfătuit şi ne sfătuiesc în continuare, au fost alături de noi la fiecare pas, ştiu să ne îndrume, să ne explice. Aşa se întâmplă şi în cazul altor meserii: un avocat care are părinţi avocaţi este mai bine îndrumat”, povesteşte ea. Însă spune că există şi dezavantaje: „Aşteptările sunt foarte ridicate, fiind copil de medic, toată lumea se aşteaptă să fii bun, toată lumea se aşteaptă să fi făcut deja. Dacă nu ştii ceva, se spune: Cum nu ştie, doar e copil de medic! Dacă ştii: Normal că ştie, doar e copil de medic!”.

Cum a influenţat sistemul de gărzi alegerile rezidenţilor
Tânăra a terminat facultatea într-un an care opţiunile rezidenţilor au fost intens discutate în spaţiul public. Pentru că dermatologia, nu specialităţile chirurgicale, se află de ceva vreme în topul preferinţelor celor mai buni rezidenţi. 
„Înţeleg că, din exterior, poate să fie judecată această alegere. Fără să mă plâng, vreau să spun doar cum se văd lucrurile din partea rezidenţilor. Salariile sunt cam tot pe acolo pentru toate specialităţile, comparând cu, să zicem, sistemul medical din America, unde un chirurg are un complet alt salariu faţă de un medic internist. Noi suntem puşi în faţa unei alegeri în care putem să nu pierdem nopţile prin spital, să ajungem acasă şi să ne ocupăm de familie sau să alegem specialităţi foarte, foarte grele, fără diferenţe foarte mari de salarizare”, spune dr. Ilinca Predescu.

„O gardă ţine până în următoarea zi la ora 8, adică de 24 de ore, doar că noi nu plecăm acasă după gardă, rămânem la program”
Foarte mulţi tineri medici din generaţia ei s-au temut de sistemul de gărzi din România, care presupune ture de până la 30 de ore legate. „Noi, să zicem, începem programul la ora 8 dimineaţa. O gardă ţine până în următoarea zi la ora 8, adică de 24 de ore, doar că noi nu plecăm acasă după gardă, noi  rămânem la program şi a doua zi. Asta înseamnă că, cel mai devreme, să zicem, putem pleca la ora 13 – 14 a doua zi, dacă am reuşit să terminăm toată treaba, am reuşit să scriem hârtiile, am reuşit să facem toată birocraţia. Noi nu avem o zi liberă de odihnă, după gardă, cum au alte meserii care lucrează în ture de noapte. Noi, cumva, ne ducem viaţa ca şi când şi nimic nu s-ar fi întâmplat”, arată Ilinca Predescu. 
La finalul programului, rezidenţii de la obstetrică-ginecologie sunt cei care fac actele în baza cărora se eliberează apoi certificatul de naştere al copilului. 
Ilinca Predescu mărturiseşte că ea însăşi a avut o temere înainte să îşi aleagă o specialitate care să presupună gărzi, precum obstetrică-ginecologie.    „Am colegi care au spus: eu nu vreau să fac gărzi niciodată, eu nu cred că aş putea să fac faţă gărzilor  şi care nu şi-au ales specialitatea pe care poate şi-au dorit-o din cauza gărzilor. Şi pentru mine acesta a fost cel mai mare dezavantaj şi am stat foarte mult să mă gândesc dacă o să fiu capabilă să rezist”, spune medicul.
Recent, ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete, a anunţat că sistemul gărzilor va fi reformat, în contextul în care reprezentanţii sindicatelor din Sănătate au arătat că, în prezent, gărzile nu sunt luate în calcul ca vechime în muncă, sunt insuficient remunerate şi îi expun pe medici unui risc crescut de burnout şi boli profesionale. 

„Nu se pleacă atât de uşor în străinătate”
Luna trecută, o altă ştire din sănătate a născut discuţii aprinse: declaraţia premierului Ilie Bolojan, care vrea să îi forţeze pe medici să profeseze în ţară un număr minim de ani. Potrivit medicului Ilinca Predescu, principala problemă nu este plecarea medicilor în străinătate, ci distribuţia inegală a personalului sanitar în România. 
„Dacă se ridică problema asta în legătură cu medicii, de ce nu s-ar ridica şi faţă de ingineri sau faţă de arhitecţi, pentru că şi lor li s-a plătit facultatea de către stat”, crede Ilinca Predescu. 
„Eu simt că fenomenul plecării medicilor a fost, poate, pe vremuri mult mai accentuat decât este acum. Nu se pleacă atât de uşor, adică trebuie să ştii, să vorbeşti limba străină a ţării în care tu vrei să pleci. În anumite ţări trebuie date examene, fenomenul plecării medicilor nu este atât de comun pe cât se crede. Problema e că nu sunt medici în diferite oraşe ale României”, mai spune ea.

Mesaj pentru elevii pasionaţi de medicină
De multe ori, tânăra a întâlnit adolescenţi pasionaţi de biologie care îşi puneau limite visului de a deveni medici din frica de eşec. Se tem de necunoscut, de viitor. Se tem că nu vor reuşi. „Aud atât de mulţi copii sau elevi la liceu care spun: Vai, eu nu dau la medicină sau Vai, eu nu am dat la medicină pentru că este prea greu pentru mine. Nu e atât de greu cum pare. Să înveţe şi să încerce”, spune Ilinca Predescu. 

Foto: LA BRAŞOV MARATHON, 2025.