„Secund Boc, preiau comanda!”

„Preda, Voicescu și Alexandru nu mai erau în PDL dacă eu eram la conducere” – declară Băsescu într-un interviu și nu am nici o îndoială că lucrurile ar fi stat așa. Între toți șefii de partide de după 1990, Băsescu este cu siguranță cel care a practicat cea mai dură conducere, ce n-a admis crâcniri. A făcut din partidul lui Roman o formațiune disciplinată, bazată pe reguli aproape militare în care deciziile conducerii se executau, nu se comentau. Aceasta este și una din explicațiile traseului parcurs după 2000 când de la un partid care avea toate șansele să rateze pragul parlamentar a ajuns la faza de a se încumeta să-și asume puterea, în condițiile în care a avut cum să negocieze diferența necesară cu echipa de transfugi de la PSD și cu un partid abonat la guvernare. Democrația de partid e o vorbă frumoasă, schimbul liber de idei și climatul de dezbatere se potrivesc mai degrabă unor formațiuni fără șanse reale de a obține o majoritate guvernamentală PSD-ul însuși, ajuns la guvernare în 2000 tocmai datorită unui sistem de decizii autoritare, impus de Năstase, a început să se destrame atunci când comanda unică și-a pierdut din forță. Revenind la declarația președintelui: dacă Băsescu ținea să-și păstreze neștirbită autoritatea în cadrul partidului, ar fi determinat deja excluderea disidenților. Dacă nu s-a întâmplat așa, este rezultatul unui calcul rece. Băsescu vrea să se detașeze simțitor de identitatea perdantă a actualei echipe, lăsând în seama lui Boc toate responsabilitățile. Sacrificat să guverneze într-un context în care nu numai că nu are nici o șansă, dar cu care nici nu se potrivește prin datele personale, acesta înghite acum și hapul de lider fără personalitate, care nu poate să ia deciziile care se impun pentru a-și asigura autoritatea. Se îndoiește cineva că, dacă Băsescu i-ar fi transmis: dă-i afară pe ăștia! – ar mai fi stat pe gânduri? Nici pomeneală. Mesajul nu i-a fost transmis și a fost lăsat să se descurce singur în problema asta. Într-un moment în care disidența internă pare să atragă tot mai mulți membri – mai ales pe cei din zona parlamentară, nemulțumiți de performanțele celor aflați la comenzile guvernamentale, care să răsfrâng și asupra lor – Băsescu își joacă cu șiretenie și abilitate rolul de instanță supremă. Ba, în plus, le mai arată oamenilor săi și „pisica” unei eventuale eliminări de la guvernare, afirmând că n-ar sta pe gânduri să numească un premier rezultat dintr-o nouă majoritate, adăugând însă, prudent, că nu are încredere în programul anticriză al opoziției. Cu alte cuvinte: echipaj, atenție la mine! Nu sunt admise răzvrătiri pe punte! Indisciplinații s-ar putea să fie puși într-o barcă și li se va da drumul pe marea agitată fără provizii! Secund Boc, preiau comanda!