Adevărata miză din spatele afacerii „Roşia Montană” este mult mai mare decât pretind cei implicaţi direct sau indirect. La suprafaţă, metalele aduse în discuţie sunt aurul şi argintul. Aşa cum a fost deja explicat într-un articol apărut recent în ziarul nostru, pe lângă cele două tipuri de metal preţios, există o cantitate semnificativă de metale rare a căror valoare o depăşeşte cu mult pe cea a aurului şi argintului: titan, germaniu, molibden, vanadiu, nichel, cobalt, galiu şi wolfram (tungsten). Aceste elemente sunt extrem de importante în tehnologia de ultimă generaţie şi nu sunt incluse în contractul „oficial”, ele intrând în cufărul Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), ca bonus. Unul dintre contractele RMGC în urma căruia ar câştiga foarte mult, este cel cu industria militară deoarece wolframul este foarte important în crearea rachetelor anti-buncăr datorită temperaturii ridicate la care se topeşte acest metal (3422 grade C.). Dar adevărata dimensiune a resurselor nu se limitează la cele de mai sus. În anul 2010 au ieşit la iveală, prin bunăvoinţa unor ofiţeri activi din SRI, unele informaţii din care reiese faptul că pe lângă depozitele discutate mai sus, există şi o cantitate însemnată de uraniu pur. Potrivit sursei citate, acest minereu radioactiv a fost traficat din această zonă de mai multe ori în ultimii 20 de ani. Sub umbrela exploatării aurului, se pare că se încearcă legalizarea contrabandei cu uraniu. În anii 2008-2009, mai mulţi membri ai grupării teroriste FARC din Columbia, arestaţi de către autorităţile americane, au declarat că au cumpărat, prin interpuşi (o reţea de traficanţi controlată pe atunci, aşa cum afirmă SRI, de către Radu Berceanu), o mare cantitate de uraniu pur. Iar din verificările efectuate în zona Roşia Montană, judeţul Alba, rezultă faptul că zăcământul de uraniu are o calitate deosebită. Cantitatea estimată de uraniu, în această zonă, este de 300 tone. Cifrele oficiale pentru aur şi argint sunt de 300 şi respectiv 1.600 tone. Dar în realitate, zăcămintele sunt mult mai mari, atingând nivelul de 500 tone de aur dispers şi o cantitate de 7-8 ori mai mare în cadrul filoanelor. Prin urmare, chiar şi numai la nivelul zăcămintelor de aur şi argint, vorbim despre o cantitate de cel puţin 800 tone de aur şi 2.000 de tone de argint (în prima fază a procesului de extracție).
Din 2005, România nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine
Motivul invocat este cel al „epuizării de zăcăminte”. Totuşi, în umbră, opt firme străine au primit licenţe de exploatare a acestor zone „epuizate”, dovedindu-se a fi în realitate foarte bogate, numai aurul din ele atingând valoarea de 54 miliarde de euro. Motivul principal pentru care aceste firme au insistat pe exploatarea acestor zone a fost obţinerea hărţilor geologice ale statului român. Majoritatea zăcămintelor de aur se află în perimetrul Baia de Criş, Săcărâmb, Zlatna şi Baia de Arieş, din munţii Apuseni, dar şi în Maramureş.
„Pe timpul lui Ceauşescu se scoteau între 14 şi 20 de tone de aur pe an. Dar, după 1990, extracţia a scăzut dramatic, iar din 2005, minele au fost sigilate. Oficial s-a spus că sunt epuizate”, a afirmat dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de Proiectări Miniere, omul care a proiectat şi realizat mine de aur în „patrulaterul aurului”.
„Încă e mult aur în subteran”
„Firmele străine nu au descoperit nimic, datele aparţin şcolii de geologie din România. Am fost directorul Institutului de Proiectări Miniere şi am realizat mine de aur în Apuseni. Scoteam şi producţii de 40 de kilograme pe tonă de minereu, ceea ce este foarte mult. Pot să spun că încă este mult aur în subteran, dar nu ştiu de ce nu le exploatează direct statul. Pe vremea mea, informaţiile aveau caracter secret, dar acum le are toată lumea. Firmele străine «au găsit» metale preţioase în România consultând hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Acum, statul, prin reprezentanţii săi, a ştiut perfect ce dă în concesie.”, a declarat dr. ing. Neagu.
Harta rezervelor româneşti de metale preţioase
Prima hartă de acest tip a fost realizată în anul 1925 prin luarea în calcul a unei baze solide de informaţii legate de zăcămintele naţionale. În anul 1968, toate aceste informaţii au fost înregistrate într-un calculator adus de la americani şi instalat într-unul din sediile Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica”, şi apoi mutate din nou, în anul 1971, într-un alt sediu în strada Coralilor din Bucureşti, unde se găseau şi profile geologice realizate în toată ţara. Pe baza acestor informaţii, Ceauşescu făcuse un plan de extracţie până în anul 2050. După 1990, imobilul a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Tender. În anul 1992, a izbucnit un scandal, deoarece dispăruseră toate profilele geologice din sediul de pe strada Coralilor. Se ştie că preţul de vânzare a documentaţiei secrete a fost de 10.000 dolari.
Redevenţe sub pragul acceptabil
Conform Legii minelor, modificată în anul 2009, România primeşte din partea companiilor care exploatează bunurile subterane o redevenţă de 6%. Aceste redevenţe sunt în defavoarea ţării noastre, fiind mult prea mici pentru zăcămintele pe care le concesionează. Prin comparaţie, redevenţa în Africa de Sud pentru exploatarea aurului este de 20%.
Licenţa de exploatare a RMGC a expirat
Fostul ministru al Justiţiei, europarlamentarul Monica Macovei, susţine că este urgentă retragerea (de către guvernul Ponta) proiectului de lege care reglementează exploatarea cu cianuri de la Roşia Montană. Conform legilor în vigoare, licenţa de exploatare deţinută de RMGC a expirat, iar acordul de mediu despre care se vorbeşte în aceste zile trebuia dat în urmă cu 12 ani! „Am citit că Ministerul Mediului şi Pădurilor va lua o decizie în privinţa acordului de mediu pentru proiect. Vreau să insist asupra unui aspect despre care nu s-a vorbit foarte mult: expirarea licenţei de exploatare. Reamintesc că RMGC susţine că are licenţă de exploatare validă (47/1999), acordată prin HG 458/1999, ale cărei prevederi sunt, în mod nejustificat, încă secrete. În realitate, Legea minelor (art.22) spune că pentru începerea activităţii miniere prevăzute în licenţă este necesară obţinerea unui acord de mediu în maximum 180 de zile de la acordarea licenţei de exploatare. Conform unui simplu calcul, acest termen a fost depăşit cu circa 12 ani! În aceste condiţii, orice activitate minieră la Roşia Montană ar fi ilegală, iar autorităţile competente trebuie să constate expirarea licenţei de exploatare 47/1999 şi obligativitatea reluării procedurilor pentru o nouă licenţă”, scrie Monica Macovei pe blogul personal. Mai mult, „licenţa era dată pentru mina veche, exploatată de Minvest (statul român) şi închisă în 2006. Pentru noul proiect minier pe care îl promovează RMGC, perimetrul a fost modificat de câteva ori, astfel că toate operaţiile de exploatare, cercetare arheologică, descărcări de sarcină arheologică, certificat de urbanism etc. se bazează pe un perimetru ilegal. Logic, asta înseamnă că pentru noul proiect nu există licenţă de exploatare”, adaugă Monica Macovei.
Adaugă un comentariu