Se pune în practică utopia numită „Oraşe de 15 minute”?

De-acum, ceea ce era numită „teoria conspiraţiei” devine realitate în România. Un proiect de lege „privind mobilitatea urbană durabilă” iniţiat de Guvernul Nicolae Ciucă urmăreşte să instituie un control total al statului asupra modului în care cetăţenii se deplasează în oraşe, ba chiar şi asupra spaţiului de locuit şi numărul de rezidenţi la hectar. Proiectul a fost pus în circuitul parlamentar şi adoptat de Senat în februarie 2023, zilele acestea fiind în discuţia comisiilor Camerei Deputaţilor, relatează Timpul preluat de Rador.

Ce spune Legea
Legea expune, chiar de la Capitolul 1, principiile care stau la baza acestui act. Printre acestea, la art.4, la punctul f) găsim „încurajarea utilizării transportului alternativ în detrimentul autovehiculelor personale”, iar la punctul e ) „dezvoltarea orientată spre transport public – corelarea modalităţilor de transport cu densitatea urbană”.
Pentru a se pune în practică aceste „principii”, prin lege se instituie Planul de Mobilitate Urbană Durabilă (PMUD). Conform acestei legi, PMUD va deveni obligatoriu, în România, încă din 2026.
Când se va elibera PMUD pentru fiecare oraş în parte, „planificatorii” vor avea în vedere o serie de „direcţii”, între care eliminarea maşinilor personale este reliefată foarte clar. Astfel, una dintre direcţii este „promovarea mijloacelor de transport alternative şi integrarea lor cu transportul public pentru reducerea poluării mediului”.
De asemenea, tot în registrul transformării mersului cu maşina într-un coşmar se încadrează şi „redistribuirea spaţiului străzii prin împărţirea echitabilă a acestuia între transportul individual motorizat, transportul public şi transportul nemotorizat”. Practic, şoseaua va fi împărţită echitabil de către maşini, transportul în comun şi maşinile personale.

Mobilitatea cu emisii zero în transportul rutier
O altă direcţie pe care o urmăreşte legea este „mobilitatea cu emisii zero în transportul rutier”. Cu alte cuvinte, eliminarea maşinilor cu motoare clasice şi înlocuirea cu cele cu motoare electrice. Asta dacă vor mai fi maşini, pentru că „planificatorii” de stat – trebuie să se asigure de existenţa „unei reţele de trasee accesibile, sigure, directe, coezive, atractive şi confortabile pentru pietoni şi persoanele care se deplasează cu bicicleta către staţii de cale ferată, noduri intermodale şi staţii de transport public, precum şi către dotările şi echipamentele publice din teritoriu”.

De altfel, o direcţie clară este „dezvoltarea infrastructurii, dotărilor şi serviciilor pentru mersul cu bicicleta”
În caz că vă gândiţi să rezistaţi „planificatorilor” şi să nu mergeţi cu bicicleta sau autobuzul, statul are ac şi de cojocul dvs: o altă direcţie este a reduce spaţiile de parcare/staţionare, pentru „creşterea numărului de utilizatori pentru modurile de transport prietenoase cu mediul în detrimentul celor poluante”.
Dacă nu era clar ce urmează, atunci „factorii” de care „planificatorii” trebuie să ţină cont când vor face PMUD-ul vă vor edifica.

Scăderea numărului de autovehicule la 1000 de locuitori
Astfel, printre reperele PMUD-ului este menţionat, explicit, „scăderea numărului de autovehicule la 1.000 de locuitori”. Practic, totul se va face pentru a călători cât mai puţin, cât mai aproape de casă şi dacă, totuşi, veţi avea această îndrăzneală, să o faceţi cu transportul în comun.
Acest obiectiv se desprinde clar, citind care sunt ceilalţi „factori” de care trebuie să ţină cont planificatorii, după cum urmează:
- prioritizarea transportului public;
- repartiţia modală a deplasărilor;
- disponibilitatea şi gestiunea digitală a locurilor de parcare;
- micşorarea distanţei şi duratei călătoriilor.

Ordin de la partid: Cât mai mulţi cetăţeni într-un hectar
Această lege nu se opreşte doar la transport, ci urmăreşte să controleze inclusiv spaţiile de locuit, dar şi densitatea populaţiei, la hectar. Pentru o Dezvoltare Orientată spre Transportul Public (DOT), o formă elegantă de a spune – impunerea transportului în comun în defavoarea maşinii personale, legea oferă şi nişte „principii” pentru cei care vor realiza planurile.
Astfel, „reducerea dependenţei de autovehicule personale prin transport accesibil, rapid, predictibil, sigur şi cu frecvenţă şi capacitate adecvată”. Cu alte cuvinte, adio independenţă: fiecare cetăţean va fi dependent doar de serviciile de transport oferite de stat.
Dacă nu înţeleg de vorbă bună, atunci cetăţenii trebuie „stimulaţi” să utilizeze „transportul public, mersul pe jos şi bicicleta” prin „introducerea unor taxe de parcare şi reducerea volumului de parcări pentru autovehicule”.
Legea urmăreşte să ne reducă mobilitatea, prin „reducerea necesarului de deplasare şi activarea spaţiilor publice pe tot parcursul zilei prin promovarea unui mix de utilizări rezidenţiale şi nerezidenţiale”. Ca pe vremea lui Ceauşescu, legea urmăreşte „reutilizarea terenurilor urbane existente pentru a încuraja locuirea în apropierea locurilor de muncă, a şcolilor, a serviciilor şi altor destinaţii, în scopul reducerii timpilor de deplasare şi emisiilor”.
Practic, se pune în practică utopia numită „Oraşe de 15 minute”.

ZNSE pe model ULEZ-ului britanic
Dacă nu era clar, legea anunţă „instituirea zonelor cu emisii scăzute”. Prin zone cu nivel scăzut de emisie (ZNSE) se înţelege zona delimitată de către autoritatea publică locală în cadrul căreia se instituie restricţii pentru accesul autovehiculelor în vederea îmbunătăţirii calităţii aerului.
O astfel de zonă a fost instituită deja în Londra (ULEZ), capitala Regatului Unit, care funcţionează mereu, în fiecare zi, cu excepţia Crăciunului. Pentru cei care nu se încadrează în standardele ecologice, există o taxă de 12,5 lire sterline pe zi, pe care trebuie să o plătească pentru a circula prin ea. Măsura a determinat proteste masive în Londra, având în vedere că aproximativ 700.000 de maşini au ajuns afectate de această măsură.
Pentru că realizează că aceste măsuri nu au nicio eficienţă, mai ales într-o ţară ca România – unde densitatea populaţiei este scăzută -, „legiuitorul” vrea să impună „asigurarea unei densităţi rezidenţiale minime de 40 locuitori/hectar”. Motivaţia spune totul: „Pentru a asigura condiţiile care să susţină eficienţa serviciilor publice urbane, inclusiv transportul public”.
Şi totul va trebui implementat în maximum doi ani de la adoptarea legii.
Aceste obiective au fost asumate prin PNRR, un document secret şi realizat de fostul ministru USR, Cristian Ghinea. De altfel, USR-ul susţine această lege a Guvernului. Mai rău, un deputat USR a depus un amendament care extinde o parte dintre aceste prevederi şi la nivelul comunelor, ca nu cumva să scape cineva mutându-se la ţară.

Amintiri din comunism, când circulaţia cu maşina era restricţionată
România a mai trecut printr-un astfel de experiment, înainte de 1989. Atunci, regimul a restricţionat circulaţia maşinilor personale pentru a raţionaliza consumul de combustibili. Staţiile transportului în comun erau pline.
Mai rău, ideile de a ţine oamenii aproape de casă, pentru a limita deplasările, aduc aminte de circurile foamei construite, pe model nord-coreean, de Nicolae Ceauşescu. Şi el a urmărit să sistematizeze nutriţia şi consumul energetic şi a dorit construcţia unor clădiri mamut, în fiecare cartier, unde oamenii să cumpere tot ce-au nevoie şi să mănânce la faţa locului. Multe dintre ele au fost transformate în mall-uri, după 1990.
Dacă mai punem în context şi legea prin care se limitează drastic plata numerarului, care obligă toţi cetăţenii români să aibă card, salariile să fie plătite doar în cont, imaginea unei societăţi totalitare, controlată digital, este foarte clară.