Se gătea la Braşov, prin 1850. Din arhivele Mureşenilor, două reţete care şi acum sunt „de case mari”

Când studiază arhiva unei familii, pe lângă scrisori, vederi, fotografii, acte oficiale, muzeografii găsesc de multe ori şi alt gen de informaţii legate de obiceiurile vremii. Familia Mureşianu a păstrat cu sfinţenie multe asemenea dovezi care ne pot ajuta să reconstituim viaţa unei epoci istorice. Muzeograful Ovidiu Savu a studiat mai multe documente rămase de la Lucia Bunaciu, urmaşa Mureşenilor, şi a dat peste câteva reţete gastronomice care, cu siguranţă, i-au încântat pe Mureşeni şi pe oaspeţii lor.

„Dulceaţă de portocale”
„4 portocale, se pun la foc şi apă clocotită şi se fierb schimbând apa cam de 8- 10 ori, ca să fiarbă tot într-o apă, că se amăresc.
1 kg zahăr se fierbe cu 2 pahare de apă până e gros bine. Portocalele, după ce s-au fiert, până sunt moi (intră degetul prin ele) se scot afară, se lasă să se răcească, apoi se taie bucăţele şi se pun în siropul gros (dar nu ars) şi se fierb repede la foc mare. O lămâie se taie asemenea în bucăţele însă subţiri şi când e dulceaţa aproape gata se pun în dulceaţă şi se lasă să fiarbă împreună. Ca să ştii când dulceaţa e gata, încerci siropul într-o farfurie cu picătura. Dacă nu curge e gata”.

„Ochiuri în apă cu unt”
Dacă sfaturile pentru a ieşi ouăle fierte mai tari sau mai moi le ştim în mare parte, iată o reţetă demnă de Dinescu, cum se fac ochiurile mai altfel decât ştim în mod obişnuit.
„În apa în care se fierb ochiurile, pui sare şi o lingură de oţet. Când clocoteşte apa, slobozi încet ouăle, să nu se împrăştie. Aduni cu lingura albuşul împrăştiat, pe lângă şi deasupra oului. Apoi le scoţi încetinel pe farfurie, topeşti untul (să nu se ardă) şi verşi peste ouăle”.
Pe verso la această reţetă avem sfaturi despre „Spălarea rufelor”, pe acestea le vom relata cu altă ocazie”, a povestit muzeograful Ovidiu Savu.
Vă dorim poftă bună!