SCRISOAREA CITITORULUI: Junii Brașovului, o sărbătoare bulgărească și păgână

În fiecare an, „brașovenii” sărbătoresc „Junii Brașovului”, fără să aibă nici cel mai mic habar de semnificația ei. Mai amuzant este ca organele primăriei, mă rog structurile de conducere, o proclama drept cea mai importantă sărbătoare a Brașovului, din motive electorale și totodată din lipsă de informație. După cum se știe prea bine, sașii brașoveni țineau sărbători mai importante în urbe decât această sărbătoare, precum Honterusfest, care nici măcar nu este amintita de către cei din conducere. Ca să înțelegeți de ce nu era importantă această zi pentru sași, va trebui să vă amintesc câte puțin din istoria Kronstadt-ului. Așezarea Șchei, s-a produs odată cu aducerea forțelor de munca bulgărești pentru construcția Bisericii Negre, în 1934. Bulgarii scheieni, erau un popor foarte gălăgios și li s-a dat drept de ședere în afara zidurilor orașului. O singură zi pe an aveau voie să intre tinerii (junii) în cetate, când se găteau frumos în speranța că vor fermeca săsoaicele și vor putea rămâne în oraș. Chiar dacă unii „scheieni” de astăzi nu vor recunoaște asta, eu pot să afirm acest lucru având informația de la bunicul meu scheian, pe nume Chicomban, nume sută la sută bulgăresc. În limba germană cartierul se chema Belgerei, în maghiara Bolgarseg iar în slavona Șchei, care înseamnă bulgar. Cel mai amuzant mi se pare că locul junilor scheieni este luat de unii care nu au nicio treabă cu tradiția aceasta, deci mascarada totală. Potrivit cronicarului sas, Julius Teutsch, sărbătoarea junilor este o sărbătoare ocultă și păgână, chiar pe site-ul oficial junii recunosc că proslăveau soarele și băteau din poarta în poartă cu un ciocan în formă de șarpe. „Obiceiul junilor este considerat drept unul din ritualurile de inițiere în rândul feciorilor, el fiind inclus în ciclul «cetelor». Înțelesul termenului de «june» în Transilvania este cel de «tânăr fecior neînsurat». Legat de acest ritual este și un obicei (de care bătrânii își mai amintesc încă) care se încadrează în cultul soarelui, de care pomenea și cronicarul german, ca simbol de nemurire pentru strămoșii daco-geți. În ziua de Rusalii, bărbații, femeile, copiii și tot ce era transportabil la curte plecau de cu seara spre muntele Postăvarul, după ce, în prealabil, vătaful sau alți bărbați de inițiativă, băteau din poartă în poartă, folosindu-se de ciocanul, în formă de șarpe, prezent la fiecare poartă. Pe munte așteptau până dimineața, pentru că la apariția soarelui, să arunce cu ce aveau la îndemână spre soare, că nu cumva «vârcolacii» să răpească soarele. Era cultul soarelui de la daci, conservat simbolic în poarta maramureșană și în efigia stemei moldovenești. Se știe că geții credeau că astrul dătător de via?ă era mâncat de balauri, iar acest cult al soarelui era celebrat mai cu seamă primăvara, încât este explicabilă prezența acestuia în obiceiul Junilor. Dacă acest cult al soarelui nu se mai practică azi, în schimb îngroparea vătafului, însoțit de un joc burlesc, «cățeaua», în care apare și un popă mascat, își are sensuri care sunt cu greu înțelese azi”, se arată pe www.junii.ro. Raisa Binaiasu, camecocoon.blogspot.com