Sclipiciul de acoperit jegul

Duminică seară primarele general doctor Sorin Oprescu s-a dedat unei operații pe care o îndrăgește în mod deosebit: a dat drumul luminilor de sărbători! Orașul – prin zonele sale reprezentative, a fost scăldat de reflexele multicolore ale decorațiunilor tradiționale. Pentru nu puțini dintre bucureșteni a fost un motiv de bucurie. Mai ales pentru cei mici, care nu înțeleg încă subtilele legături dintre forme și fonduri. Este frumos, la urma urmelor, ca măcar de sărbători să încerci să-ți luminezi puțin viața și să o vezi într-o perspectivă mai optimistă. Nu facem, oare, același lucru, în căminele proprii, când ornăm și luminăm bradul de Crăciun, sperând că ceva din miracolul sărbătorii se va alătura existenței noastre din următorul an? Mărturisesc însă că de data asta am avut sentimentul a ceva indecenr în această efuziune de luminăție și decorațiuni. Suntem la capătul unui an greu, care celor mai mulți dintre noi nu le-a adus nici o bucurie. Ba din contră. Un an în care am realizat nu doar cât suntem de săraci, de amărâți, dar și că nu avem prea multe șanse de a ieși din această stare. Un an în care liderii noștri politici au întețit apelurile la cumpătare și renunțări, îndemnându-ne să trăim mai pe măsura posibilităților. Ori ce a făcut primarul general – cu toată buna intenție – îmi evocă o vizită la cantina la care ne hrănim cu ciorba săracului, împodobiți cu bijuteriile din caseta familiei. Despre care nici măcar nu știm că nu sunt false... Ni s-a spus că operațiunea din anul acesta va fi una de criză. Că se vor refolosi vechile zorzoane, pentru a nu se cheltui pe altele noi. Că se va purcede cu tact, pentru a nu se răpi oamenilor un motiv de bucurie. Dar, dacă te pricepi puțin, observi că podoabele de pe marile bulevarde sunt noi-nouțe, că sunt mai multe și că luminează mai puternic mizeria și murdăria din jur. Înseamnă, clar, că nu s-au făcut clamatele economii și, ca de obicei, cineva a avut de câștigat, cu vârf și îndesat de pe urma lor. Și că puținătatea îmbunătățirilor reale din funcționarea mecanismelor urbane este eclipsată de recuzita de panglici pe care o prezidează, cu morga sa tradițională, edilul-șef , acest Bulibașă modern care își alimentează Șatra municipală cu parangheliile atât de iubite de o parte a electoratului său. Sclipiciul sfâșitului de an este menit nu doar să mai acopere o parte din jegul peren, dar să și pună bazele viitoarei inițiative electorale, după cum opinează specialiștii în strângerea fondurilor.