Schimbarea

Chiar dacă miza sa scade pe măsură ce se apropie termenul, datorită disproporției tot mai evidente între determinările celor două tabere, referendumul de la 19 mai va fi, va trebui să fie un punct de cotitură în politica românească. În sensul că electoratul nu va mai accepta, la nesfârșit, continuarea acestui circ și va sancționa în bloc întreaga clasă politică. Cum? Refuzând să mai acorde girul său ambelor sau tuturor taberelor. Acesta ar putea fi diagnosticul pentru 2008. Ce se întâmplă însă în 2007? Disputa pasională, fără limite, va reuși, probabil, să scoată din case și să aducă la urne mai mulți români decât s-a întâmplat la ultimele confruntări electorale. Indiferent de decizie, aceștia vor aștepta, de la votul lor, o schimbare. Ce fel de schimbare? Cine le-o va putea oferi? După ultimele sale declarații, în niciun caz Traian Băsescu. Încep să cred că atunci când declara că e perfect chiar credea acest lucru. Ultimele sale luări de poziție indică o încremenire în „proiectul Băsescu”: n-am făcut nici o greșeală! Am exagerat, poate, pe ici pe acolo, dar tot ce am făcut rămâne valabil și voi continua pe această linie! Adică va continua lupta cu Guvernul, Parlamentul, oligarhii și mogulii. După armistițiul suspendării, deci, Băsescu ne promite realuarea, cu forțe sporite, a războiului. O veste nu prea bună pentru cei care trebuie să suporte rigorile stării de beligeranță și care s-au cam săturat să aștepte pacea. Dar cealaltă parte? În Coaliția asta ad-hoc, unică în analele politicii, formată chiar de președintele suspendat într-un efort demn de cauze mai bune? Nici aici lucrurile nu stau altfel. Resemnată parțial de ideea că „Da”-ul de la 19 mai nu va avea câștigul de cauză așteptat, Coaliția se pregătește și ea de reluarea ostilităților, conștientă de faptul că suspendarea l-a costat pe adversar câteva dintre instrumentele de care se mai putea folosi înainte de aceasta: justiția și serviciile secrete. Tactica este aceea de a-l izola pe președinte în Cotroceniul său iubit, lipsindu-l de mijloacele prin care să-și poată traduce intențiile și promisiunile în fapt. Și, la nevoie, să-l mai suspende odată sau chiar de două ori… Interesant, din acest moment, devine un lucru: va avea cineva, puterea să schimbe macazul? Să propună în locul confruntării, cooperarea? Să renunțe la bagajul de frustrări acumulate și să vină cu o formulă nouă, surprinzătoare, dar tentantă pentru toată lumea, înainte ca întregul edificiu politic să fie distrus ca credibilitate?