Scăderea în înălţime şi durerile bruşte, semne de alarmă

Scăderea în înălţime, durerile de spate apărute brusc şi fracturile produse în urma unor traumatisme minore sunt semne de alarmă pentru osteoporoză, o boală care poate evolua fără simptome evidente, a avertizat medicul specialist endocrinolog Loredana Camelia Boicean.
„Printre semnele de alarmă se numără scăderea în înălţime, apariţia unei cifoze dorsale accentuate, durerile de spate apărute brusc şi fracturile produse în urma unor traumatisme minore, cum ar fi o cădere de la propria înălţime”, a explicat medicul.
Potrivit endocrinologului, fracturile vertebrale pot fi uneori asimptomatice, motiv pentru care evaluarea persoanelor cu factori de risc este importantă. Osteoporoza este caracterizată prin scăderea rezistenţei osoase şi creşterea riscului de fracturi, fiind numită adesea „boala tăcută”.

+ 65
Evaluarea densităţii minerale osoase este recomandată, în general, femeilor de peste 65 de ani şi bărbaţilor de peste 70 de ani, precum şi persoanelor mai tinere care prezintă factori de risc semnificativi. O atenţie deosebită trebuie acordată celor care au suferit deja o fractură după un traumatism minor.
Principala metodă de diagnostic este osteodensitometria DXA, care măsoară densitatea minerală osoasă, în special la nivelul coloanei lombare şi al şoldului. Investigaţia este rapidă, nedureroasă şi presupune o expunere foarte redusă la radiaţii.
Printre factorii de risc se numără vârsta înaintată, menopauza, antecedentele personale de fractură de fragilitate sau cele familiale de fractură de şold, greutatea corporală redusă, sedentarismul, fumatul, consumul excesiv de alcool şi aportul insuficient de calciu şi vitamina D. Anumite boli şi tratamente de lungă durată pot favoriza, de asemenea, pierderea masei osoase.

Bine de ştiut
Pentru menţinerea sănătăţii oaselor, medicul recomandă o alimentaţie echilibrată, cu un aport adecvat de calciu şi proteine, precum şi activitate fizică regulată. Mersul pe jos, exerciţiile de forţă adaptate vârstei şi capacităţii fizice, cele de echilibru şi pentru îmbunătăţirea posturii contribuie la păstrarea mobilităţii şi la reducerea riscului de cădere.
La persoanele cu osteoporoză severă sau fracturi vertebrale, programul de exerciţii trebuie individualizat. Sunt recomandate evitarea mişcărilor bruşte, a aplecărilor accentuate sau repetate ale coloanei şi a exerciţiilor cu risc mare de cădere.
Calciul trebuie asigurat preferabil prin alimentaţie, iar suplimentarea cu vitamina D trebuie adaptată nevoilor individuale.

Calciul şi vitamina D nu înlocuiesc tratamentul  
Medicul avertizează că dozele mari de vitamina D nu trebuie administrate fără indicaţie medicală şi că, în osteoporoza cu risc crescut de fractură, calciul şi vitamina D nu înlocuiesc tratamentul medicamentos specific.
Pentru prevenirea căderilor, sunt utile îndepărtarea covoarelor instabile, iluminarea corespunzătoare a locuinţei, încălţămintea adecvată şi evaluarea tulburărilor de vedere şi de echilibru.
„Osteoporoza nu trebuie privită ca o consecinţă inevitabilă a îmbătrânirii. Este o boală care poate fi depistată şi tratată, iar complicaţiile sale pot fi prevenite”, a subliniat medicul Loredana Camelia Boicean.