Satul care a ieşit din anonimat fiind declarat cel mai frumos din ţară şi care se mândreşte cu un tezaur uman viu

Zece sate din România au intrat în competiţia pentru titlul de „Cel mai frumos sat”, anul trecut, printre acestea numărându-se şi comuna braşoveană Drăguş. Deşi a avut contracandidaţi puternici precum, Polovragi (judeţul Gorj), Ciocăneşti (judeţul Suceava), Cârlibaba (judeţul Suceava), Rimeţea, (judeţul Alba), Breb (comuna Ocna Şugatag, judeţul Maramureş), Jurilovca (judeţul Tulcea), Bazna (judeţul Sibiu), Cărpinet (judeţul Bihor) şi Răşinari  (judeţul Sibiu), Drăguşul a obţinut aproape jumătate dintre voturi şi i-a fost decernat acest titlu. În acordarea distincţiei au fost luate în calcul  arhitectura tradiţională, obiectivele turistice, tradiţiile, obiceiurile şi produsele tradiţionale.

 

 

Emblema satului, cojocăritul

Emblema satului este cojocarul Dumitru Sofonea. Este celebru în toată lumea şi a fost declarat anul acesta Tezaur Uman Viu, o titulatură acordată de UNESCO doar meşterilor care păstrează tradiţiile populare şi le povestesc tuturor. Nea Dumitru este printre ultimii oameni care mai cunosc tainele acestui meşteşug în România, iar pieptarele sale  au făcut înconjurul lumii. Dumitru Sofonea este cojocar de când se ştie, iar meseria este o tradiţie de familie. Toţi cei cinci copii ai lui au învăţat meşteşugul. Deşi are 77 de ani nu se lasă de meserie şi le împărtăşeşte tuturor celor care vor să-l asculte secretul măiestriei sale. „Lucrez de la cojocul ciobănesc până la pieptare şi tot felul de cojoace. Din clasa a II-a m-a pus tata la cusut. Fraţii mei lucrau la animale, eu, când veneam de la şcoală, coseam. Am material al meu personal aşa că cine nu are piei poate veni, că am eu. Am lucrat şi pentru ambasadori şi pentru alţi străini care au venit special la Drăguş pentru un cojoc”, a destăinuit Sofonea. Toţi turiştii care ajung la Drăguş îi calcă pragul şi rămân impresionaţi de măiestria cojocarului. 

Turiştii pot vedea la Drăguş, la pas, casele vechi specifice Ţării Făgăraşului, biserica din secolul al XVIII-lea, dar şi cea mai veche moară cu pietre din zonă. În plus, sătenii oferă şi cazare în casele lor. În cel mult două săptămâni, toate casele vor avea la poartă pancarte din lemn, iar cazarea se va face într-un mod inedit. Turistul merge la Centrul de Promovare Turistică din localitate, aici i se dă adresa şi apoi caută singur locul de cazare, fapt care îi dă posibilitatea să descopere satul şi peisajul. O cameră costă 50 de lei pe noapte. În gospodăriile ţăranilor, turiştii pot gusta preparate tradiţionale şi pot participa la muncile din casă dacă doresc, se pot plimba cu căruţa şi pot hrăni animalele. În Drăguş, există şi o pensiune, iar cazarea costă 90 de lei camera pe noapte.

 

Se deschide primul muzeu al Drăguşului 

Din această toamnă, la Drăguş se va deschide Muzeul Etnografic. Primăria a primit o finanţare europeană de 100.000 de euro pentru amenajarea unui muzeu în care să fie prezentate tradiţiile satului. „Muzeul va fi într-o casă de la 1800 care acum este reabilitată. Muzeul se va numi «Dimitrie Gusti», care este considerat un fiu spiritual al satului. Aici, turiştii vor putea vedea imagini şi documente vechi ale Drăguşului. În şură va fi un atelier de creaţie unde vizitatorii pot vedea obiceiurile satului. Vom aduce aici pe cojocarul satului, un potcovar, dar şi femei din sat care vor ţese şi vor picta pe sticlă. Turiştii vor putea învăţa obiceiurile noastre. Va fi şi o fermă unde copiii pot vedea animalele domestice“, a spus Elena Nemeş, care se ocupă de promovarea turismului în Drăguş.

 

Un labirint unic 

Turiştii care ajung la Drăguş pot vizita labirintul din lanul de porumb. Aici, poveştile şi basmele populare prind viaţă, şi pe aleile înguste vă puteţi întâlni cu Ileana Cosânzeana, Făt Frumos, Zmeul sau cu Baba Cloanţa. Labirintul Poveştilor de la Drăguş este un ecoparc într-un lan de porumb prin care îţi poţi croi drum doar dacă ai cultură generală. Se întinde pe trei hectare, iar o călătorie prin labirint se transformă într-o aventură fascinantă în lumea poveştilor. Labirintul constă într-o reţea de alei, trei piaţete şi o piaţă circulară amenajate în interiorul lanului. La intersecţia aleilor, există indicatoare cu câte o întrebare despre cultura generală rurală. Fiecare întrebare are două sau mai multe variante de răspuns. Sub fiecare răspuns se află câte o săgeată, iar răspunsul corect indică direcţia cea bună a drumului. Labirintul se deschide în luna august şi poate fi vizitat până în luna octombrie. Intrarea este liberă.