Sărmanul Dionis Geoană

După ce s-a văitat la BBC că n-are casă și că stă, de nevoie, într-una de protocol (când s-a întors din America a vândut-o pe cea pe care o avea, că era prea mică și nu-i încăpeau toate „angaralele”, dar a omis să-și ia alta), sărmanul președinte social-democrat a făcut o declarație de onoare zguduitoare: dacă PSD-ul va pierde și alegerile locale, și pe cele legislative din 2008, el se va retrage, demn, din fruntea partidului! În termeni specifici organizației sectorului 5, asta se numește „a pune batista pe țambal”. Mircea Geoană execută o diversiune pe care o crede ingenioasă: dacă tot vreți să scăpați de mine, vă ofer acest prilej, prin toamnă, la anu'. Până atunci, însă, rămânem împreună. Lăsăm baltă ideile cu congresul extraordinar, cu răspunderea pentru eșecul (nu semi-seccesul?) de la europarlamentare și ne vedem de treabă, încă un an. Asta doar dacă, Doamne-ferește, se întâmplă vreo minune care să ne împiedice să revenim la putere. Dacă nu, nu! Aș spune, ascultându-l, că Mircea Geoană este foarte sigur pe sine și că se bucură, în partid, de o autoritate pe care nici Iliescu n-a avut-o. Altminteri cum să vină cu o asemenea idee, care ar putea fi catalogată drept provocare sau sfidare, în alte condiții? Mircea Geoană vrea să convingă lumea că, unu, e foarte sigur pe postul lui, că doi, scorul europarlementar nu este prea important, iar partidul va progresa până la viitorul ciclu electoral și, trei, că este foarte posibil să rămână președinte al PSD-ului până prin 2012 sau pe acolo pe undeva. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, este o perspectică extrem de inconfortabilă pentru un partid în care majoritatea - mă refer la activiști, nu la electorat resimte acut criza de autoritate și de personalitate care s-a instalat în partidul lui Iliescu și Năstase, o dată cu aducerea lui Geoană pe „tancurile” lui Mitrea și ale clujenilor. Ei înșiși, acum, printre cei mai nemulțuniți de modul cum merg lucrurile. Nici nu e de mirare că fronda aproape permanentă a lui Iliescu nu poate fi sancționată, decât cu riscuri pe care actualii lideri nu și le pot permite, și că încercările lui Năstase de a se reinsera în linia directoare nu vor mai putea fi împiedicate prea mult timp. Pentru ca PSD-ul să-și refacă imaginea și autoritatea are nevoie de toate resursele, inclusiv cele pe care, la un moment, le-a considerat împovărătoare. Timpul șterge și vindecă multe și să nu ne mirăm dacă la anul vor fi tot mai puțini cei care-și amintesc de Mătușa Tamara și de aroganța foștilor guvernanți, în fața unei ostilități generalizate față amatorismul și lăcomia celor actuali. Iar pentru a rezista, pe acest fond, încă un an, Geaoană va trebui să se „reîmprietenească” cu toți cei care-l pot ajuta să refacă un edificiu la a cărui părăginire a contribuit mai mult ca oricare altul...