Șantaj sau deontologie?

Anchetarea și reținerea directorului general al ANTENA GRUP a constituit un șoc pentru opinia publică, cea care identifica trustul cu vârful său de lance, ANTENA 3, perceput ca un fel de tribună a „rezistenței” împotriva președintelui și a guvernelor sale de până în 2012. Nu că astfel de lucruri nu s-ar mai fi întâmplat – doi dintre predecesorii lui Sorin Alexandrescu au avut – și mai au – de furcă cu Justiția: Sorin Pantiș și Codruț Sereș. Dar nu pentru motivele pentru care este cercetat ultimul. Dacă Alexandrescu ar fi fost un jurnalist activ, probabil că emoția ar fi fost incomparabil mai mare și reacțiile mai violente. Acesta este, însă, doar un om de business și nici măcar unul foarte abil – dată fiind maniera în care a gestionat cazul în speță. Potențialul ginere al lui Dan Voiculescu (așa se vorbește prin trust) a fost acuzat de șantaj de presă: a vrut să-l oblige pe un oficial al RDS-RCS să semneze un contract de difuzare prin satelit a programelor grupului INTACT, pe o sumă neobișnuit de mare, sub amenințarea că în caz contrar va fi dată în vileag o operațiune de mituire a șefului LPF, Mitică Dragomir, cel care în schimbul acordării (printr-o licitație trucată) dreptului de retransmitere exclusivă a partidelor de fotbal din Ligă, primise un cadou de vreo trei milioane de euro sub forma participării la o firmă-fantomă. Parte vătămată în respectiva licitație, ANTENA GRUP aflase detaliile mânăriei și lansase deja o campanie de promo-uri în care anunța dezvăluiri senzaționale. Cum-necum, șantajatul a decis că e mai bine să dea în vileag povestea și s-a adresat procurorilor DNA, care l-au pus sub supraveghere pe Alexandrescu și au făcut un dosar bazat în primul rând pe tradiționalele interceptări telefonice. Practic, în poveste asta, destul de banală – pentru climatul de deontologie din presa românească – rezidă o alta, pe care procurorii parcă nici n-o băgaseră în seamă: șantajul lui Alexandrescu era un mizilic pe lângă ciolanul gros al corupției șefului Ligii. E ca și cum, plecați la vânătoare, procurorii se uitau atenți după iepuri fără să vadă în spatele lor ditamai cerbul! Probabil însă că lucrurile se vor remedia pe parcurs în acest caz (în care se pare că Mitică și-a asigurat un soi de imunitate, autodenunțându-se). Ce mi se pare cu adevărat demn de semnalat este absența unui curent de susținere pentru „victima” de la ANTENE. În afara colegilor săi, nimeni nu protestează pe clasicele motive ale „sugrumării” presei, ale abuzurilor puterii (care Putere?) și așa mai departe. În afara fireștii satisfacții manifestate de reprezentanții televiziunilor concurente și a acelei „părți” din presă dedicate cauzei prezidențiale, nu se manifestă nici o tendință de echilibrare a balanței percepției publice. Iar dacă există un motiv, acesta este strâns legat de lipsă de carismă și de antipatia marcată pe care o generează șeful lui Alexandrescu, în care opinia publică vede cu preponderență un profitor al slăbiciunilor mediului politic (Voiculescu și partidul său sunt actori importanți pe scena politică fără a fi intrat vreodată în mediul parlamentar prin propriile puteri electorale). Mulți observatori sunt convinși că, de fapt, Alexandrescu este veriga slabă prin care se va încerca să se ajungă chiar la Voiculescu, iar reținerea sa în arest nu se justifică din nici un alt punct de vedere.