Salvatorii montani au ajuns la capătul răbdării

Explozia turismului montan îi bucură pe antreprenori şi reprezintă un motiv de mândrie pentru autorităţi. Însă, atunci când se pune problema salvării turiştilor care, din inconştienţă, neatenţie sau din alte motive nu se mai pot întoarce de pe traseu, lucrurile sunt îngrijorătoare. Un semnal de alarmă în acest sens a fost tras de şeful Serviciului Public Salvamont – Salvaspeo Braşov (din subordinea Consiliului Judeţean Braşov), Sebastian Marinescu, care este şi vicepreşedinte al Salvamont România. 
„Respectul faţă de salvatorii montani se exprimă, înainte de toate, prin capacitatea statului de a le asigura condiţiile necesare pentru a-şi face meseria: finanţare stabilă, personal suficient, reguli clare şi o salarizare adaptată responsabilităţii, dificultăţii şi riscurilor asumate. Normele prevăd că o formaţie de salvare montană este alcătuită din minimum şase salvatori. Pentru respectarea timpului legal de muncă, a repausului, a concediilor şi a perioadelor de pregătire, precum şi pentru acoperirea eventualelor indisponibilităţi medicale, sunt necesare aproximativ cinci schimburi complete, respectiv 30 de salvatori montani pentru o singură formaţie operativă. În judeţele cu teritorii montane extinse, mai multe masive şi intervenţii simultane, necesarul este firesc mult mai mare. La nivel naţional, gradul de acoperire a necesarului operativ este de numai 17,85%, deşi echipele Salvamont au reuşit până acum să răspundă tuturor solicitărilor. Acest grad de răspuns de 100% nu demonstrează că personalul este suficient, ci că lipsurile sistemului sunt compensate printr-un efort excepţional al oamenilor. Salvatorii montani sunt chemaţi frecvent din timpul liber, participă la acţiuni care se prelungesc multe ore şi îndeplinesc adesea mai multe roluri şi specializări. Voluntarii reprezintă o resursă extrem de valoroasă, dar voluntariatul, prin definiţie, nu poate garanta permanenţa unui serviciu public de urgenţă”, a declarat Marinescu. 

Ce solicită salvatorii montani 
El a menţionat că, în prezent, activitatea echipelor Salvamont este finanţată integral de autorităţile locale (judeţene sau locale), iar soluţia propusă de el este ca banii pentru plata salariilor şi a celorlalte drepturi să fie alocaţi de la bugetul de stat. 
În plus el a solicitat o grilă naţională unitară, o compensaţie de risc proporţională cu activitatea desfăşurată şi reintroducerea salvatorilor montani în categoria personalului pentru care munca suplimentară poate fi plătită atunci când recuperarea nu este posibilă.
În opinia lui, consiliile judeţene trebuie să îşi păstreze rolul în organizarea, dotarea şi dezvoltarea serviciilor Salvamont, dar nu pot suporta singure întreaga finanţare a unui serviciu care face parte din sistemul naţional de urgenţă.  
„Persoanei care apelează 112 nu i se poate spune că programul s-a încheiat, că salvatorul care ar trebui să plece în misiune se află în recuperare sau că bugetul judeţului nu permite formarea unei echipe complete”, a încheiat Marinescu.