Salvați-vă de salvator

Mă deranjează deja, ca o migrenă acustico-vizuală, nevoia unor retarzi de a mă sălva. Pe mine și pe națiune. Bunăvoința lor financiară mă umilește logic pe mine, ca cetățean. Genul de indivizi care te ajută sufocându-te cu perna. Șuți ascunși în palate și care îți vând ziua de mâine pe banii cotizați azi. De la Nero sau Caligula până la Stalin, de la Hitler și Hodja – Băsescul postbelic din Albania care a ordonat inventarea radioului cu o singură recepție, cea oficială, a partidului-stat – și Ceaușescu, toți au dorit să ne vândă, ca niște maeștrii ai iluzionismului, ziua de azi pentru un viitor luminos în posibila zi de mâine. Pe aceași line s-a înscris timp de opt ani și monarhul afumat Băsescu – rege, președinte, împărat, bulibașă, Kaiser sau salam, sau ce-o fi fost el acolo la Cotroceni, în funcție de cum se scula cand venea Udrea pe la el cu proiecte de dezvoltare. Nimic nu s-a comparat, în ultimii douăzeci și doi de ani, dar mai accentuat în anii 1990-1992 și după 2004 pentru escrocii puterii, cu bucuria vânzării unor mărgele populist-verbale către nevinovați și a utilizarii unei manipulări grosolane și a unor promisiuni deșănțate în timp ce-și transferau averile cetațenilor și ale statului în conturile proprii. Nimic nu contează și nu a contat pentru acești aroganți ai inculturii agresive. Veninul lor populist este instinctual și se metamorfozează într-un artistic fapt al decesului bunastării și bunului simț pentru cei ce acceptă acest surogat al adevărului. Pentru că ceea ce ne vând, ca niște infractori ai portmoneelor, actualele virgine suspendate ale puterii sunt doar niște facturi de bordel unde fiecare matroană fostă guveramentală a banului ni-l transfoma în poșete și tocuri roz de întrajutorare, ori în ban virtual pe care pompieristic spuneau ca îl vom primi în campaniile lor. Într-o țară a curvelor asexuate, lipsită de fondul legislativ al normalității, dar cu botul deschis către marele licurici și dosul iubirii către maneii autointitulați mondiali și doar banali, atotputernici doar în grădinița civilizației sepepiste, riscăm să devenim niște bieți macaci ce privesc cu jind după bunăstarea ce se află după gardul lumi civilizate, în timp ce noi ne hrănim cu sloganuri și justiție fără fond.. Asta pentru că salvatorul gradinii zoologice ce tindem să devenim este un marinar de baltă făcut din micțiunea beției unei națiuni ce ajunge să devină o populație fără scop. De aceea, stimat (încă) popor, va rog elegant, salvați-vă de salvator.