Salvați Copiii: Școala începe cu abandon școlar, costuri ascunse ale educației și discrepanțe între urban și rural

Cu un abandon școlar peste media europeană, costuri ascunse ale educației care limitează accesul egal la educație de calitate și un clivaj cronic între copiii din urban și cei din rural, care se vede în rezultatele la examenele naționale, noul an școlar debutează sub semnul tensiunilor și în condițiile unor cheltuieli publice pentru educație care continuă să plaseze țara noastră sub media Uniunii Europene, arată reprezntanți de la Organizația Salvați Copiii România. 

Neparticiparea la educație și părăsirea timpurie a școlii 
La începutul anului calendaristic trecut, peste 400.000 de copii cu vârste între 7 și 17 ani erau în afara sistemului de educație (440.734, reprezentând 18,7% din populația rezidentă de vârsta respectivă), în timp ce cele mai recente date statistice privind abandonul școlar arată că 26.000 de elevi au abandonat școala în anul școlar 2022-2023.
Provocările legate de participarea la educație încep de la nivelul educației timpurii, în condițiile în care, la nivelul UE, România înregistrează cea mai scăzută rată de cuprindere în educație a copiilor cu vârsta între 3 ani și vârsta de începere a învățământului obligatoriu (75,7% față de o medie EU de 94,6%).
Datele Eurostat arată că din ce în ce mai mulți copii cu vârsta învățământului gimnazial sunt în afara școlii (de la 12,3% în anul 2021, la 15,86% în anul 2022 și 16,26% în anul 2023), situația fiind și mai gravă în cazul copiilor cu vârsta învățământului liceal (de la 23,02% în anul 2021, la 25,03% în anul 2022 și 26,89% în anul 2023).
În ceea ce privește rata de părăsire timpurie a școlii (procentul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani care au absolvit cel mult gimnaziul și nu-și continuă educația sau formarea profesională), România înregistrează cea mai proastă situație din ultimii 7 ani, cu un nivel total de 16,8% (față de media UE de 9,4%). Și mai îngrijorător este faptul că acest indicator variază foarte mult în funcție de mediul de locuire. Astfel, dacă în marile orașe, nivelul este de doar 5% (sub media UE de 8,3% pentru acest mediu), în urbanul  mic se ajunge la 15,3%, iar în mediul rural la 26,3%. În plus, cei mai mulți dintre acești tineri nu participă pe piața muncii (11,1% neavând un loc de muncă față de 5,7% care muncesc).

Rezultatele participării la educație
Analizând generația de elevi care au susținut Evaluarea Națională în vara acestui an, aproape o treime (32,73% din promoția 2016-2025) nu au reușit să promoveze acest examen cu succes. Raportându-ne strict la elevii care s-au prezentat la probele de examen, sunt diferențe foarte mari între absolvenții de gimnaziu din mediul urban (a căror rată de insucces exprimată ca medii sub 5 este de 9,15%) și colegii lor din mediul rural, cu o rată triplă a mediilor sub 5 (30,09%).
În schimb, pe lângă insuccesul la examenul propriu-zis, promoția 2016-2025 a suferit pierderi semnificative și de-a lungul parcursului educațional. 
Diferența dintre numărul elevilor care au început clasa pregătitoare în anul 2016 și cei care au început clasa a VIII-a în anul 2024 este de 12.189 (6,48% din generație).
Între numărul elevilor care au început clasa a VIII-a în anul 2024/2025 și numărul elevilor înscriși la Evaluarea Națională 2025 este o diferență de 16.815, ceea ce reprezintă aproape 9% (8,93%) din generație. 
Între numărul elevilor care au fost înscriși la Evaluarea Națională și numărul elevilor care au participat la Evaluarea Națională 2025 este o diferență de 6.994, ceea ce reprezintă 3,72% din generație. 

Siguranța în mediul școlar
O anchetă realizată de Organizația Salvați Copiii în luna noiembrie a anului trecut și la care au participat  1957 de copii și 4788 de părinți a arătat că 1 din 10 copii a fost victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar trecut. Incidența violenței este de două ori mai mare la elevii din ciclul primar față de gimnaziu și de patru ori mai mare comparativ cu adolescenții. Părinții raportează acte de violență asupra propriilor lor copii cu o rată cu 3% mai ridicată, cu un vârf de 22,4% la ciclul primar. 

Investițiile în educație și costurile ascunse ale educației
Cele mai recente date privind cheltuielile publice pentru educație continuă să plaseze țara noastră sub media Uniunii Europene, astfel, la nivelul anului 2023, aceste cheltuieli au reprezentat, în România, 3,4% din produsul intern brut (față de o medie UE de 4,7%), respectiv 8,4% din cheltuielile publice (față de o medie UE de 9,6%).
Potrivit unui sondaj Salvați Copiii,  finanțarea publică insuficientă a educației se reflectă și în eforturile financiare pe care familiile sunt nevoite să le facă pentru școlarizarea copiilor. Astfel, părinții sunt nevoiți să plătească, în medie, aproape 10.000 de lei anual pentru meditații, after school și materiale didactice, iar comparativ cu anul 2021, costul mediu anual suportat de părinți pentru educația copiilor a crescut cu aproximativ 3.100 de lei, până la 9.818 de lei anual. Cele mai importante creșteri sunt cele legate de meditații, aproximativ 3.700 lei, și after school, aprox. 2.500 lei. Costul mediu total anual crește odată cu vârsta copilului, de la 6.803 în cazul ciclului primar, la 10.781 la gimnaziu și 12.119 la liceu.

Situația în familiile vulnerabile
În primăvara acestui an, Organizația Salvați Copiii a organizat un proces de consultare cu părinții sau reprezentanții legali ai copiilor care beneficiază de sprijinul centrelor de zi ale organizației. 
Vulnerabilitatea respondenților se manifestă sub multiple aspecte:
52% dintre ei se confruntă cu o situație profesională precară (fără ocupație, casnici, în șomaj sau lucrători informali);
43% prezintă un nivel redus de educație (fără școală, studii primare sau gimnaziale);
42% din participanții la sondaj au indicat răspunsuri care îi plasează în zona sărăciei subiective.
Aproape 3 din 5 respondenți (58%) au indicat că nu pot acoperi cheltuielile legate de participarea copiilor la educație, în absența unui sprijin extern. Observăm însă că această incapacitate de a face față cheltuielilor legate de educație atinge niveluri mult mai ridicate în rândul respondenților care se confruntă cu vulnerabilități specifice. Astfel, 87% din cei aflați în stare de sărăcie subiectivă nu pot acoperi cheltuielile legate de educația copiilor, 70,3% din cei cu nivel educațional scăzut sunt în aceeași situație și 67% din respondenții cu situație ocupațională vulnerabilă se află și în imposibilitatea de a răspunde acestor nevoi. 
O situație similară se observă și în capacitatea familiei de a asigura suport educațional direct (ajutor la pregătirea temelor și pentru asimilarea materiei predate la școală).
Astfel, 59% dintre respondenți au indicat că nu pot asigura un astfel de suport fără sprijin din altă sursă, iar proporția celor care se confruntă cu această imposibilitate crește la 81% în cazul respondenților aflați în sărăcie, 71% în cazul celor cu un nivel educațional redus și 63% dintre cei cu o situație vulnerabilă din perspectiva ocupării.
Aproape jumătate dintre respondenți (49%) au indicat ambele tipuri de vulnerabilitate (nu pot nici să acopere cheltuielile legate de participarea copiilor la educație și nici nu pot asigura suport educațional direct copiilor lor).