"Salutul românesc" pe problema țigănească

Săptămâna trecută, pe un post de televiziune francez, s-a transmis un scheci umoristic în care - cum s-ar spune - "se făcea mișto de români". În sensul că aceștia ar fi o nație de cerșetori. "Salutul românesc" evocat de comicii de la Paris era de fapt, gestul tradițional al cerșetorilor: mâna întinsă și apelul la mila trecătorilor. Desigur, pentru noi, hazul acestei scene este destul de dubios. Iar reacția cvasiunanimă a sălii, în care toți telespectatorii au întâmpinat cu voioșie salutul, de neexplicat. Asta să fie, oare, imaginea pe care o transmitem surorii noastre latine? Probabil că asta. Cerșetoria este un fenomen pe care țiganii noștrii l-au ridicat la gradul de veritabilă artă. Ei sunt o prezență constantă peste tot și pot fi recunoscuți fără greș, din cauza costumației pitorești. Și probabil, mulți francezi sunt convinși că aceștia sunt românii. Nu români. Pentru care unicul mod de existență acceptabil sunt mana întinsă și furtul. Cum se poate corecta o asemenea percepție? În niciun caz în modul în care a încercat să o facă Ambasada noatrsă din Paris, care a trimis proteste peste proteste și a cerut CNA-ului lor să sancționeze postul. Această formă de isterie nu face atceva decât să întărească percepția negativă: după ce că sunt milogi și hoți, mai sunt și agresivi! Nu. Soluția e una temeinică și de durată. Nu va putea fi rezolvată această situație nici prin proteste și nici prin ofuscare. Privind lucrurile prin această premisă, ar trebui ca națiile care mai sunt pișcate prin scheciurile umoristice ale Divertiștilor noștri să facă manifestații de protest și să reclame la Externe. N-o face nimeni. Lucrurile sunt privite din perspectiva normalității și a diversității faptelor și a persoanelor. "Imaginea" terfelită a României e o veche obsesie de-a noastră. Am suportat diverse campanii , de la copiii bolnavi de SIDA, aurolaci, spărgători și hackeri, până la etnicii țigani, Acestora, libertatea de mișcare din Uniunea Europeană le-a oferit condiții minunate de manifestare a unor talente ancestrale. Și se vor manifesta atâta timp cât nu vom găsi soluțiile necesare pentru stabilizarea și integrarea lor. E un efort care nu revine doar României pentru că chestiunea țigănească este o problemă europeană și va continua să fie pe măsură ce Uniunii i se vor alătura state în care există comunități importante de romi. Ori la acest capitol lucrurile par să fi rămas încremenite în contemplarea fenomenului. Și în tratatea sa satirico-umoristică.