Salutări "nostalgice" din Costineşti

Săptămâna trecută, fosta "Staţiune a tineretului" Costineşti a găzduit Festivalul Tânărului Actor (HOP). "Staţiune a tineretului" - este un fel de a spune, pentru că nimic din ceea ce a reprezentat acel epicentru al culturii şi artei tinerilor nu a mai supravieţuit tsunami-ului economiei de piaţă. Doar miracolul salvării complexului Amiral-Vox Maris de la anihilare te mai poate trimite cu gândul la ceea ce ar fi putut să devină întregul perimetru dacă nu ar fi încăput pe mâinile unui gospodar de calibrul lui Nicuşor Năstase. Pentru că resortul cu pricina este unic în România turistică prin dotare şi amenajare putându-se compara cu oricare altul de acelaşi nivel din ţări cu tradiţie turistică.
Graţie dedicaţiei pentru artă şi artişti pe care a manifest-o Nicuşor Năstase, de anul trecut Vox Maris a devenit gazda unei manifestări de ţinută care a ajuns deja la cea de-a 17-a ediţie. Şi probabil că de acum încolo UNITER şi Ministerul Culturii vor concluziona că ceva mai potrivit nu se poate găsi - având ca argument reuşita celor două ediţii deja consumate, în care tânăra generaţie de actori a demonstrat că dispune de resursele necesare înlocuirii celor de excepţie care au dominat scena în ultima jumătate de secol.
Revenind însă la Costineşti, vreau să spun că cei care vor face imprudenţa să iasă din perimetrul resortului vor încerca o decepţie, cu atât mai cruntă dacă păstrează în memorie imagini a ceea ce a reprezentat Costineştiul de altă dată - adică cel din "odiosul regim", în care, patronat de un Nicu Ceauşescu mai destupat la minte decât mulţi dintre politrucii de astăzi, devenise un veritabil laborator de creaţie şi interpretare artistică nedogmatică. Mulţimea de manifestări culturale derulate de-a lungul întregului sezon în cuprinsul taberei BTT a lăsat urme adânci în mai toate domeniile. N-aş meţiona acum decât Festivalul Filmului pentru Tineret, care era acompaniat de ediţiile speciale ale ziarului "Secvenţa", realizat de câţiva tineri jurnalişti de la principalele cotidiane şi periodice ale vremii (am avut privilegiul de a mă afla alături de Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu şi alte câteva nume sonore ale timpului, în echipa redacţională) în care cercetătorii vor putea regăsi "rădăcinile" publicisticii moderne de după 1990, în forme în care, fără "tutela" discretă a fostului şef al CC al UTC, am fi intrat urgent pe mâna Securităţii, pentru defăimare de ţară şi  acţiuni antipartinice.
Ziarul acesta se rupea, efectiv, din mâinile distribuitorilor oferind alături de emisiunile Radiovacanţei şi scenetele umoristice ale unor trupe care se înfiripau ad-hoc, revanşa cititorului şi spectatorului faţă de politica de îndoctrinare a vremii. Zeci de mii de tineri îşi petreceau o parte din vacanţe aici, în condiţii decente de confort şi de masă, beneficiind însă de o consistentă hrană spirituală.
Odată cu dispariţia odiosului regim, Costineştiul a abandonat toate principiile care conduseseră la existenţa sa, administrat de persoane incompetente sau necinstite şi acolo unde nu s-a instalat paragina, au apărut "fructele" hoţiei şi ale jafului unui patrimoniu lăsat de izbelişte. "Staţiunea" îşi continuă netulburată marşul spre îngroparea definitivă a fostei sale personalităţi fără ca cineva să se întrebe cine ar trebui să plătească pentru această gestionare frauduloasă.
Kitsch-ul şi ţigănia se intalează tot mai temeinic pe ruinele unei amintiri stânjenitoare...