Safe-ul lui Daea şi memorialul instituţional al „rotativei”

Ministerul Agriculturii a prezentat într-o conferinţă de presă bilanţul preşedinţiei Consiliului AgriFish din cadrul mandatului rotativ al României. Strânse laolaltă şi puse pe căprării şi în ordine cronologică, documentele care refac traseul acestei misiuni unice au fost plasate întru un safe de o tonă şi jumătate şi sigilate pentru a conserva parcursul României de  către cei care au deţinut timp de şase luni responsabilitatea agriculturii europene şi a proceselor care îi consolidează viitorul. Se află acolo cele 11 dosare închise de la începutul mandatului (faţă de cele patru prevăzute iniţial în foaia de parcurs) cu numele celor care au contribuit la rezolvarea lor, relatările reuniunilor şi ale manifestărilor pe domenii, tabelul cronologic al comunicărilor dintre Bucureşti şi Bruxelles, imaginile foto şi video ale reuniunilor organizate şi derulate de către responsabilii din echipele româneşti. Conţinutul safe-ului s-e completat din mers printr-un Jurnal de bord riguros întocmit, iar la finele mandatului ministrul a semnat un proces verbal de clasare, orice intervenţie ulterioară fiind condiţionată de o aprobare specială. Bilanţul din conferinţa de presă s-a dovedit a fi unul spectaculos şi surprinzător pentru cei care nu au putut urmări în de aproape derularea evenimentelor, şi a evidenţiat un efort excepţional bazat pe o riguroasă pregătire demarată cu un an înainte de preluarea preşedinţiei, interval folosit pentru pregătirea şi familiarizarea cu procedurile europene a celor care urmau să preia ştafeta de la predecesorii austrieci.

Bănuiesc că Ministerul Agriculturii nu este singurul în care a avut loc această operaţiune menită să construiască memoria instituţională a unui eveniment unic în istoria noastră. Or fi făcut-o şi alţii, poate mai puţin riguros decât a făcut-o scrupulosul ministru al agriculturii, persoană literalmente obsedată de ordine, disciplină şi performanţă. Dar Petre Daea este primul care a dezvăluit-o public în toată complexitatea ei, punând o cărămidă informaţională la edificiul integrării noastre europene. Căci dacă vorbim despre aşa ceva, la peste 10 ani de la aderare, preşedinţia aceasta este primul exerciţiu complex de cunoaştere şi familiarizare prin acţiune directă cu mecanismele comunitare. Dispunem deja de un important eşalon (vreo 500 de oameni doar de la Ministerul Agriculturii) care s-au şcolit literalmente la pupitrele acestei veritabile universităţi a progresului. Deja, după aceste şase luni România se poate considera cu adevărat integrată, ca membru cu drepturi şi competenţe depline al Uniunii Europene.

Cred că un astfel de exerciţiu, la nivelul tuturor ministerelor implicate, ar fi putut constitui baza unei evaluări reale a competenţelor din administraţie şi un criteriu de bază pentru eventuale modificări din structura executivă. Şi poate că nu e târziu ca premierul să solicite tuturor colaboratorilor săi să depună întru un safe (mai cuprinzător, desigur, decât cel folosit la MADR) a întregii documentaţii referitoare la serviciul rotativ românesc. Ar fi cea mai completă şi mai sugestivă demonstraţie de competenţă şi de forţă a capacităţii ţării de a guverna Uniunea în intervalul de timp pe care constituţia acesteia ni l-a pus la dispoziţie. Şi cel mai complet şi mai convingător raport de activitate al unei campanii începute sub semnele întrebării (puse iresponsabil chiar de responsabili din interior) şi finalizat într-o manieră demnă de tot respectul.

P.S. La conferinţa de presă o jurnalistă a întrebat îngrijorată dacă edificiul vechi de 100 de ani al ministerului este capabil să suporte greutatea safe-ului fără să se producă o catastrofă. Ar fi, desigur, un argument ca să nu se repete un astfel de exerciţiu periculos...