„Să ne vedem la Braşov!”

Aurel Vlaicu a fost un inginer şi inventator român, unul dintre pionierii aviaţiei române şi mondiale. În septembrie 1913 el şi-a propus să realizeze un zbor în premieră, şi anume traversarea Munţilor Carpaţi la bordul aparatului de zbor pe care îl inventase. El îşi dorea să fie primul în condiţiile în care şi alţi piloţi îşi anunţaseră aceeaşi intenţie.
Temerara sa încercare a fost, însă, curmată brusc în dreptul localităţii prahovene Băneşti, acolo unde avionul s-a prăbuşit din motive neelucidate. De altfel, cauza morţii sale este şi astăzi o necunoscută: atac de cord sau defecţiune tehnică? Aurel Vlaicu avea doar 30 de ani.
În fatidica zi de 13 septembrie, a decolat de pe aerodromul Cotroceni la bordul aparatului de zbor botezat „Vlaicu II”. După un prim zbor de aproximativ 40 de minute el a aterizat pe o mirişte situată la 13 km nord de Ploieşti pentru realimentarea avionului. Ca o premoniţie, Vlaicu şi-a cercetat avionul în cele mai mici detalii, lucru pe care de obicei nu îl făcea.
„Să ne vedem la Braşov!”, au fost cuvintele care au răsunat dinspre avionul lui Vlaicu, care a decolat în ceea ce avea să fie ultimul său zbor. A urcat la vreo 250 de metri altitudine, a trecut de Câmpina, însă realizând că nu se mai putea înălţa, Vlaicu a decis să se întoarcă spre Câmpina.
Conform înţelegerii pe care o avea cu prietenii săi, G. Magnani şi C. Silişteanu, care îl urmăreau de la sol într-o maşină, el urma să aterizeze pe o pajişte situată în apropiere de şosea pentru a putea fi văzut de cei doi colaboratori ai săi.

Moarte suspectă?!
În apropiere de Băneşti, Vlaicu a efectuat un viraj larg şi a început să coboare, căutând un loc de aterizare convenabil. Când mai avea doar 50 de metri până la sol, din cauza unei rafale puternice de vânt, avionul pilotat de cel care avea să fie supranumit „Vulturul Carpaţilor” a fost izbit violent de pământ cu o aripă. Potrivit Adevărul,  Vlaicu nu a avut nici o şansă, murind pe loc.
Cauzele care au dus la prăbuşirea avionului nu se cunosc nici astăzi. Presa de la acea vreme a scris că aparatul de zbor nu părea să aibă vreo problemă tehnică şi că, cel mai probabil, Aurel Vlaicu ar fi suferit un atac de cord care i-a fost fatal.
Interesant este faptul că medicul personal al lui Vlaicu, V. Hâncu, declara la acel moment că starea sănătăţii pacientului său ar fi fost cauza principală a prăbuşirii avionului, acesta suferind de o boală de rinichi şi fiind epuizat fizic. De asemenea, doctorul spunea că, cel mai probabil, Vlaicu a murit în timp ce zbura, din cauza unui atac de cord.