S-a stins lumina pentru copiii nevăzători din Braşov

Până în urmă cu câţiva ani, copiii nevăzători din judeţul Braşov aveau şansa să urmeze învăţământul de masă şi cei mai mulţi dintre ei au obţinut rezultate remarcabile. Totul a fost posibil după ce Asociaţia Catharsis Braşov a decis să construiască un centru pentru copiii nevăzători.
Primăria a oferit terenul, iar mai multe persoane şi asociaţii din străinătate au contribuit la ridicarea şi dotarea centrului. Preşedintele Asociaţiei Catharsis, Azota Popescu, a identificat 30 de copii nevăzători care nu frecventau şcoala, deoarece părinţii se temeau să-i trimită la o şcoala obişnuită. O firmă germană din Braşov a asigurat toate dotările, inclusiv benzi de alergare pe care copiii puteau face sport. A fost selecţionat personalul necesar, absolvenţi de studii superioare. Mai mult, cei 11 selectaţi au urmat cursuri de specializare la Universitatea Babes Bolyai şi în străinătate. „Am început activitatea în 20 octombrie 2006, când am făcut şi inaugurarea. Erau 33 de copii şi adolescenţi nevăzători, erau 11 tineri specialişti bine pregătiţi, nerăbdători şi entuziasmaţi, am adus maşini dactilo-Braille din Italia şi Germania, am adus 40 de bastoane albe din Italia, materiale didactice din străinătate, au venit americanii şi ne-au adus primele calculatoare şi, având tot ceea ce ne trebuia, copiii au învăţat să scrie şi să citească în alfabetul Braille”, a explicat preşedintele Asociaţiei Catharsis, Azota Popescu.
La „Rază de lumină”, Copiii au învăţat să folosească şi computerele, s-au integrat foarte bine în învăţământul de masă şi au obţinut rezultate excelente. Cei mai mulţi dintre ei au fost premianţi, iar unii dintre ei au luat în fiecare an chiar premiul I şi acum sunt studenţi eminenţi. Din păcate, de multe ori, statul român, atunci când ceva merge bine, doreşte să se implice şi strică totul. În anul 2012, a fost emis un ordin prin care aceste centre nu puteau funcţiona decât în subordinea direcţiilor de asistenţă socială şi protecţia copilului. Astfel, Azota Popescu a fost îndepărtată şi a fost numită director Milena Popa, anagajată a DGASPC Braşov.
„Oamenii care au fost transferaţi din Direcţia pentru Protecţia Copilului la Centrul de Zi pentru Nevăzători nu erau pregătiţi pentru o asemenea activitate, habar nu aveau ce înseamnă psihologia copilului nevăzător, habar nu aveau ce înseamnă pedagogia aplicată în învăţământul pentru copiii nevăzători”, a mai povestit Azota Popescu.
În aceste condiţii, nu este de mirare ce a urmat, aşa cum povesteşte preşedintele Asociaţiei Catharsis. „În sala de calculatoare – aveam 6 calculatoare aduse de americani, partenerii noştri – unul dintre pereţi era vopsit în negru, pentru a-i ajuta pe copiii care mai au resturi de vedere să distingă între alb şi negru. În trei zile, peretele acela a fost vopsit în alb. Toate panourile, toate fotomontajele, toate materialele care prezentau istoria centrului şi activităţile zilnice care se desfăşurau cu copiii nevăzători au dispărut de pe pereţi”, a mai spus Azota Popescu.
„În primii ani am alergat în toate direcţiile să fac rost de un microbuz care să poată să-i aducă pe copiii nevăzători dimineaţa, de acasă, la centru şi să-i ducă la prânz înapoi, acasă. Am obţinut un microbuz din Olanda, cu 9 locuri. Încadrasem un şofer care îi ducea şi la alte activităţi. În ultimii ani, şoferul a fost luat de la centru şi dus în Direcţia de Protecţia Copilului, pe un alt post. Două doamne psihopedagog au fost luate şi ele transferate pe posturi care nu aveau legătura cu pregătirea lor. Eu le asigurasem cursuri de psihopedagogie specială la Unversitatea Babes – Bolyai din Cluj Napoca şi la Lecce, în Italia. Acolo am văzut că un nevăzător are un asistent itinerant cel mult trei luni, ca să nu se ataşeze prea mult şi să devină dependent de acesta. Am venit cu foarte multe strategii din Italia, iar americanii ne-au adus alte strategii importante şi am asigurat fiecărui copil un computer acasă. Acum s-a ajuns ca fiecare copil nevăzător să frecventeze şcoli speciale, deşi o directivă europeană spune că aceştia trebuie să urmeze şcoli de masă. În primii ani au apărut copii foarte valoroşi. Carmen, care era dintr-o familie săracă din Crizbav, a ajuns premiantă în fiecare an. Era un copil de etnie romă, cu o mamă care avea un copil mic  şi nu se putea ocupa de ea. Când Milena Popa a dat dispoziţie să nu mai fie copiii asistaţi de itineranţi, ci să meargă mamele lor cu ei, a renunţat la şcoală, deoarece mama ei era analfabetă şi nu avea cum să o ajute. Povestea de succes care se anunţa s-a transformat într-un mare eşec”, a povestit preşedintele Asociaţiei Catharsis.
În asemenea condiţii, copiii au început să vină tot mai rar la centru, mai ales că nu mai aveau nici microbuzul care îi prelua dimineaţa de acasă şi îi ducea înapoi, la prânz. În perioada în care centrul a fost coordonat de Asociaţia Catharsis, aici au venit copii precum Tudor, Bogdan, Adina şi mulţi alţii, care au ajuns elevi premianţi la licee importante din Braşov sau studenţi eminenţi.
Aici există o tradiţie ca, în fiecare an, în 20 octombrie, ziua în care se aniversa deschiderea centrului, să se aprindă toate luminile, ca un simbol al accesului copiilor nevăzători la educaţie. Pentru prima dată de la deschiderea centrului, în acest an luminile au rămas stinse.

Foto arhivă, 2016 - 10 ani de „Rază de lumină”