S-a stins cel mai mare antrenor de antrenori

Braşovul este mai sărac, de la începutul acestei săptămâni, lumea sportivă, dar şi cea cultural-artistică a urbei pierzând o mare personalitate. Profesorul Nicolae Sebeşan s-a stins din viaţă, la vârsta de 89 de ani, lăsând în urmă generaţii întregi de sportivi, dar mai ales de antrenori. „A fost cel mai mare antrenori de antrenori. A pregătit oameni care, la rândul lor, au format apoi mari campioni”, îl descriu cei care l-au cunoscut.
Priveghiul va avea loc joi, la ora 19.00, iar înmormântarea - vineri, la ora 12.00, la Biserica Veche din Cristian.
Născut pe 14 iunie 1931 la Beliu, în vestul ţării, a studiat în cadrul Academiei Naţionale de Educaţiei Fizică şi Sport, şi-a trăit apoi o bună parte din viaţă în judeţul Braşov. Campion naţional la înot, a devenit apoi unul dintre cei mai buni antrenori de gimnastică.
„A fost antrenor şi profesor la Liceul Sportiv numărul 2, cum se numea atunci. A dat printre cei mai buni antrenori ai gimnasticii româneşti, care la rândul lor au format sportivi de mare clasă. Gheorghe Blaj şi Marton Simo l-au dat mai departe pe Nicuşor Pascu, fraţii Orzaţă au avut foarte mulţi sportivi la loturile naţionale masculine, Ferencz Iosif l-a format pe Marius Urzică.
Tot el l-a format pe domnul Căţeanu, care şi acum mai activează, în zona Aradului şi care este şi arbitru internaţional. Mihai Agoston, format tot de domnul Sebeşan, le-a dus apoi până aproape de medalii pe Ecaterina Szabo, Cristina Grigoraş, Lavinia Agache, Mirela Barbălată sau Mihaela Rîciu. Practic, a fost punctul de plecare al unor generaţii întregi ale gimnasticii româneşti. A fost şi ultimul profesor de-al nostru care mai era încă în viaţă”, ne-a povestit doamna Nicoleta Agoston, una dintre numeroasele persoane care au „trecut prin mâna” celui care a fost prof. Nicolae Sebeşan.

„Fiu de ţăran, slugă, ucenic, muncitor, student, apoi profesor de muzică şi sport fără întrerupere”
Va rămâne în sufletele braşovenilor nu doar pentru ce a reprezentat în sport, ci şi pentru sufletul său de artist. A scris nuvele şi poezii, a pictat şi chiar a înfiinţat un grup vocal şi coruri care au încântat prin numeroase biserici ale Braşovului.
„Destul de greu m-am decis să fac acest pas prin care să las moştenire noilor generaţii câte ceva din experienţa mea de viaţă şi de dascăl. Fiu de ţăran bihorean, slugă, ucenic, muncitor, student (absolvent a trei facultăţi), apoi profesor de muzică şi sport fără întrerupere. Dirijor, solist vocal, pictor, poet, prozator, cu un cuvânt pasionat de tot ce e frumos. În «Şcoala mea» vă veţi întâlni cu chitara, pianul, acordeonul, cu ajutorul cărora vom învăţa cântece vesele si triste, de munte şi de mare, cântece populare, vechi şi noi. De asemenea, vor fi prezentate frânturi de viaţă cât si puţine din neînsemnatele realizări proprii. Aici veţi putea găsi şi comanda o parte din lucrările mele”, se descria profesorul, pe blogul personal pe care şi l-a lansat în 2010.

Din arhiva personală: