S-a stins bădia Maftei

Actorul Ernest Maftei a murit ieri dimineață, la Spitalul Clinic de Urgență Militar Central „Carol Davila” din București, vegheat de către fiul său, din cauza bolii necruțătoare pe care a descoperit că o are în vara acestui an. Ernest Maftei a fost diagnosticat cu cancer pulmonar în luna august, la Spitalul Fundeni. Deși a fost supus unor terapii specifice, starea sănătății actorului nu s-a ameliorat. El avea mai multe suferințe, inclusiv o insuficiență respiratorie, legată de boala pulmonară, asociată cu o suferință cardio-vasculară și cu un diabet zaharat de care nu a știut, a adăugat Ioan Sârbu. Trupul actorului Ernest Maftei va fi depus vineri la Biserica Amzei, iar sâmbătă va avea loc înmormântarea, pe Aleea artiștilor de la Cimitirul Bellu. Sâmbătă, de la ora 12.00, la Biserica Amzei va avea loc o slujbă la care foști camarazi, oameni din teatru și film, rude și prieteni îi vor aduce un ultim omagiu lui Ernest Maftei. Judecat de patru ori Bădia s-a născut la 6 martie 1920 în comuna Prăjești, lângă Bacău. La Școala Normală din Bacău a debutat cu versuri în revista „Liliacul”, editată împreună cu patru colegi. Tot aici intră în Frăția de Cruce (FDC), organizație anticomunistă a tineretului național-creștin-legionar al cărei lider devine. Avea 17 ani. În 1937 participă la tabăra FDC de la Carmen Sylva (azi Eforie Sud). În 1938 este arestat de autoritățile dictaturii regelui Carol II, fiind încarcerat în lagărul de la Vaslui. Aici va asista, pe 21 septembrie 1939, la asasinarea a câteva zeci de legionari, moment descris în numeroase interviuri. Între 1941-1945 urmează Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași. Tot în această perioadă este arestat și condamnat de autoritățile antonesciene pentru activitate legionară. Trece, ca deținut politic, prin închisorile Galați, Jilava și Văcărești. Judecat de patru ori pentru apartenență la Mișcarea Legionară, este achitat de fiecare dată. Persecutat și totuși… strălucitor După război este șomer, fiind hăituit pentru credința sa politică. Joacă la Teatrul Poporului sub numele de Erman Valahu. Aici primește Meritul Cultural clasa I, la care este nevoit să renunțe pentru a nu se deconspira. Este arestat și condamnat de regimul comunist. O șansă unică face să scape de condamnare, grație talentului înnăscut. Începe cariera cinematografică cu pelicula „Desfășurarea”, în 1953. Urmează o carieră de excepție, Ernest Maftei însumând un palmares impresionant de filme. Va deveni unul dintre monștrii sacri ai filmului românesc și unul dintre cei mai populari actori români. Alături de Colea Răutu și alți actori, înființează Uniunea Cineaștilor din România. Cu arma în mână în sediul CC al PCR În noaptea de 21 decembrie 1989 participa, alături de tineretul român, la manifestația anticomunistă de la Piața Universității. Avea să lase familiei un bilet cu următoarele versuri, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors: „În lutul greu din care am plecat / Am frământat simțire. / Din ură am clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Și jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câștigat. / Mi-e barba albă, încâlcită, roasă. / Părinte, o sa vin curând acasă”. În acea noapte, la baricada de la Intercontinental, reușește să ia două pistoale mitralieră dintr-un TAB. Cu acestea va pătrunde a doua zi în C.C. al P.C.R., după fuga lui Ceaușescu. Bătut de oamenii lui Iliescu Prima perioadă a regimul neocomunist al lui Iliescu va însemna pentru „Bădia” persecuții mai mari decât în perioada lui Ceaușescu, după cum avea să declare personal. Ernest Maftei va fi o permanență a manifestațiilor de stradă inițiate de forțele anticomuniste începând cu ianuarie 1990. Invazia minerilor, la instigațiile lui Iliescu, i-a adus o experiență tristă. În ziua de 14 iunie 1990, a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizați în mineri, bătut și aruncat pe taluzul Dâmboviței, unde a zăcut inconștient circa șapte ore. A fost salvat de un cetățean care l-a recunoscut și l-a transportat la urgență. Soția a decedat, în urma unui infarct, din cauza acestor tensiuni. Locul 5 în „topul luptătorilor anticomuniști" În septembrie 1993, în timpul puciului de la Moscova, la radio Deutche Welle a fost nominalizat al cincilea pe lista a celor mai periculoși anticomuniști, făcută de autoritățile de la București. Rămâne memorabil răspunsul lui Ernest Maftei: „Hai că-s porci! Tocmai pe locul cinci și nu pe primul?” A refuzat să joace în telenovele și a respins premiul „Cel mai bun român" Bădia Ernest Maftei rămâne în memoria societății românești ca un actor cu o popularitate uriașă, bucurându-se de premii și distincții naționale, ca și de simpatia publicului românesc. A primit Premiul UCIN la împlinirea a 50 de ani de cinematografie, iar din partea Consiliului Director al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România, „Diploma de recunoștință”, pentru contribuția la dezvoltarea artei și culturii naționale. La vârsta de 86 de ani, Bădia a rămas un exemplu de demnitate. Astfel, în decembrie 2005, a refuzat oferta de a juca într-o telenovelă românească, în ciuda onorariului impresionant (300 euro pe zi), considerând-o o producție mediocră. De asemenea, a refuzat premiul „Cel mai bun român” pe 2005, pentru că între cei nominalizați se numărau personaje sumbre ale politicii ultimilor 16 ani și pseudovedete ale emisiunilor TV de nivel submediocru. Ultimul mesaj pentru tineri A fost membru al Partidului „Pentru Patrie” începând din anul 1997, alăturându-se luptei vechilor săi camarazi de credință și suferință. În această calitate s-a adresat în special tineretului, căruia îi cerea să iasă din apatie și să sprijine efortul unei reconstrucții morale în societatea românească. De fapt, în ultimele sale ore de viață s-a gândit și la tinerii români: „Nu lăsați Mișcarea Legionară să moară. Cât mai aveți un ciot de steag, țineți sus drapelul Mișcării. Să faceți o țară frumoasă”.