S-a îndrăgostit la Braşov de casele săseşti. După 4 ani de căutări, s-a mutat, împreună cu familia, într-o casă veche de peste 120 de ani

Îndrăgostită de Transilvania şi de satele săseşti, Andreea Zahn, după lungi căutări şi o listă exactă de preferinţe, s-a mutat la ţară alături de soţul ei şi cele două fetiţe pe care le au împreună. Familia locuieşte într-o casă veche de peste 120 de ani din satul Nemşa, poziţionată pe Via Transilvanica, pe care urmează să o restaureze.

De la oraş la sat – cum a început totul
Andreea s-a născut în Ploieşti, este artist textilist şi are un mic business în care pictează manual eşarfe de mătase şi imprimate. „Altfel, sunt o stay-at-home-mom care încearcă să se ocupe de fete, de familie, de casă, de grădină şi de mica afacere. Momentan, merge cam din inerţie”, spune ea. Povestea ei este una inedită, deoarece, aşa cum explică, totul pleacă de la numele de familie pe care-l are, primit de la străbunicul ei, un bărbat venit din Elveţia care s-a căsătorit la Ploieşti.
Încă din liceu şi-a dorit să facă facultatea la Braşov, pentru a fi mai aproape de comunitatea săsească. „Am fost şi în Germania, dar nu am simţit să rămân plecată în altă ţară”, continuă. A terminat Facultatea de Turism din Braşov şi a lucrat atât ca ghid local, cât şi ca ghid la Biserica Neagră. „Încă din 2012, odată cu aceste job-uri, am descoperit mai în amănunt satele săseşti de care m-am îndrăgostit şi mi-am dorit să locuiesc într-o casă săsească şi să am atelierul în şură”.
Aşa cum adaugă, nu a fost să rămână în oraşul de sub Tâmpa, în schimb a venit la masterul de Arte Textile la Bucureşti, unde l-a cunoscut pe soţul ei, Constantin, şi s-au mutat împreună într-un apartament la bloc. „Abia după ce am făcut această buclă prin Bucureşti şi prin timp, am revenit în Transilvania împreună cu el şi cu prima fetiţă. Norocul meu a fost că şi el şi-a dorit să facem acest pas”.

O listă clară de dorinţe şi un vis devenit realitate
După căsătorie, în 2022, au început să caute case în zona Colinelor Transilvaniei, iar concediul de vară îl petreceau prin sate din zonă, să vadă care le place mai mult. Procesul căutării a durat aproximativ trei ani şi jumătate. Tânăra mamă avea o listă foarte clară cu ce-şi dorea să aibă casa. În primul rând, a vrut neapărat o casă săsească, cu poartă săsească, într-un sat din colinele Transilvaniei, şi neapărat cu şură. Voia un teren de minimum 2000 de metri pătraţi, iar locuinţa să fie mare, poziţionată în centrul satului, cu minimum patru geamuri la stradă şi beci, care să fie locuibilă, astfel încât să se mute cu copil mic în ea. Îşi mai dorea un pom mare în grădină, un nuc vechi sau un stejar, să aibă dealul în curte şi să fie într-un sat ferit de şoseaua principală, dar aproape de oraş, pentru când fetele vor merge la şcoală.
Visul i-a devenit realitate şi a găsit casa care-i împlinea aşteptările într-un sat din judeţul Sibiu, pe care l-a descoperit abia când a văzut casa online. Casa a fost locuită până în 2024, anul în care au cumpărat-o, şi avea baia în casă, dar şi toate utilităţile. Are o şură superbă, un teren de 2500 de metri pătraţi, un nuc în mijlocul grădinii (care urcă pe deal), două beciuri şi este prima casă după şcoală, lângă biserica săsească. Mai mult, satul nu este la drum principal, dar este la doar 15 kilometri distanţă de Mediaş.

Multe idei şi un proces de restaurare care necesită timp
Andreea vorbeşte despre cum nu ştie povestea casei, ci doar faptul că a fost cumpărată de o familie de români de la saşi, când aceştia au plecat prin 1991. Pe o bârnă de la şopru şi pe o parte tencuită a găsit marcat anul 1881 şi crede că locuinţa a fost ridicată tot în acea perioadă, mai ales că nişte balamale de la o uşă atestă asta (după cum le-a spus un arhitect), la fel cum crede că a fost restaurată după 1900. Însă, aşa cum precizează, va afla mai multe când vor face cadastru şi vor începe restaurarea.
S-au mutat oficial în primăvara lui 2025 şi au avut în plan să înceapă cât mai repede restaurarea, însă a rămas însărcinată şi noul bebe a devenit prioritar. Acum se interesează de fonduri europene, dar fără succes. 
„Ştim însă că vrem să rămânem noi în casa de la stradă şi vizualizăm ca în şopru să amenajăm bucătăria, zona de luat masa, un living şi un spaţiu de cazare. Vreau să începem cu un proiect de arhitectură, astfel încât să ştim exact unde vrem să ajungem şi apoi să le luăm pe rând – şopru, şura şi apoi casa. Meşteri vom găsi, bani să avem”, zice ea.

„E nevoie de timp să te acomodezi cu atâta spaţiu şi muncă după ce stai în 86 de metri pătraţi la bloc”
Locuinţa are în jur de 150 de metri pătraţi utili, trei camere la stradă (dormitorul lor, o bibliotecă şi atelierul ei), două holuri, încă un dormitor, o baie şi o bucătărie cu un spaţiu de zi. Mai există două intrări, două beciuri şi un pod cât toată casa. Şopru are aproximativ 100 de metri pătraţi, iar şura în jur de 160 de metri pătraţi. Este branşată la gaz, au curent, apă potabilă de la reţea din sat, canalizare, dar şi încălzire pe centrală pe gaz.
Întreaga gospodărie are 2500 de metri pătraţi – 1000 de metri pătraţi are curtea cu şopru, şura, casa şi un garaj, iar din cei 1500 rămaşi, jumătate sunt pe deal, iar restul reprezintă grădina lor până la nuc. „După ce ne-am mutat, am îngrădit doar partea de grădină, iar zona de pe deal e încă necurăţată de pomi, arbuşti şi bălării. Nu ne puteam ocupa de tot dintr-o dată, e nevoie de timp să te acomodezi cu atâta spaţiu şi muncă după ce stai în 86 de metri pătraţi la bloc”, explică Andreea.
Cu toate astea, partea de grădină abia o aştepta şi a cumpărat foarte multe seminţe chiar înainte de a se muta. După un an, au hotărât să nu mai facă grădina atât de mare, pentru că au avut prea multe legume şi nu mai ştiau ce să facă cu ele. „Aici pământul e extraordinar, dar e plin de buruieni, aşa că vom schimba strategia – o porţiune mai mică va fi grădina de legume, o bordură va fi cu flori, am pus şi câţiva pomi fructiferi şi în rest am semănat seminţe de păşune, să avem un soi de gazon cu flori şi să putem să ne bucurăm de grădină tot anul”.

Un spaţiu luminos, cu piese de mobilier de familie
Andreea spune că la interior casa a fost modificată (a fost micşorată o cameră şi făcut un hol care nu exista), iar la exterior nu mai are elementele decorative specifice caselor săseşti, dar are geamurile şi obloanele originale. Cel mai mult îi place camera în care are atelierul, deoarece este foarte luminoasă, are geamuri şi la stradă, dar şi spre curte, uşa originală, dar şi balamale şi încuietori din jurul anilor 1900. La uşa de la dormitor, menţionează, au balamale dinaintea anilor 1900.
Mutarea propriu-zisă i-a costat în jur de 2000 de euro, pe care-i aveau păstraţi special pentru asta. „Practic ne-a costat transportul mobilei şi al lucrurilor noastre (am făcut trei transporturi) şi am avut nevoie să cumpărăm frigider nou, aragaz, maşină de spălat rufe şi maşină de spălat vase”, mai spune tânăra mămică.

 SFATURI PENTRU MUTARE LA SAT
Pentru cei care vor să-i calce pe urme, Andreea are câteva recomandări:
- să fii cu adevărat sigur când te arunci la aşa ceva, deoarece acomodarea nu este deloc uşoară şi relaţia este pusă la încercare (mai ales dacă vine şi un bebe aşa repede după mutare);
- să ai o listă clară şi completă cu toate lucrurile pe care ţi le doreşti şi pe care le vizualizezi la casă (beci, pomi în curte, dimensiuni, localizare etc.); pe mine asta m-a ajutat foarte mult, să nu mă arunc să cumpăr orice casă, doar de dragul de a avea o casă undeva (chiar dacă la un moment dat eram disperată);
- să ai răbdare.