Rugăciunea colectivă, o mare de credinţă şi iubire

Azi, 9 martie, sunt prăznuiţi Sfinţii 40 de Mucenici, sinaxarul slujbei prezentând modelul lor de credinţă, îmbrăcat în forma unor evenimente istorice.
Aflându-se că aceşti mucenici aveau credinţă în Hristos, au fost obligaţi să se închine unor idoli, dar au refuzat. Au fost loviţi cu pietre sub formă de tortură, însă au rezistat cu ajutorul iubirii şi credinţei în Domnul. După acestea, au fost condamnaţi la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei. Unul dintre ei, încercând să scape din apa îngheţată, moare la scurt timp, locul lui fiind luat de un paznic ce mărturiseşte că este creştin, în urma vederii minunii care avea loc. Datorită rugăciunii intense a mucenicilor către Hristos, a avut loc o minune: acestora li s-a aşezat pe cap câte o cunună, iar apa s-a încălzit, uşurând această tortură.
Mucenicii au reuşit să reziste până dimineaţă, fiind ucişi mai apoi prin zdrobirea picioarelor. Unul dintre ei supravieţuieşte şi nu este pus la loc cu ceilalţi pentru a fi dus spre ardere, însă mama sa îl ia în braţe şi îl duce lângă ceilalţi, ştiind că raiul îi aşteaptă pe toţi. Trupurile lor sunt arse, rămăşiţele lor fiind aruncate în râu pentru ca moaştele să nu poată fi recuperate, dar câteva dintre ele au fost adunate şi puse la loc de cinste de către creştini.
Exemplul de credinţă al celor 40 de Mucenici este foarte semnificativ şi transmite un mesaj puternic, şi anume că rugăciunea colectivă este unul dintre cele mai puterice arme. Cei 40 de Sfinţi s-au rugat simultan, puternic la Dumnezeu, având loc o minune: încălzirea lacului îngheţat şi coborârea coroanelor. Coroanele reprezintă de asemenea semnul mântuirii; în ciuda faptului că se cunoştea finalul vieţii pământeşti care urma să vină în scurt timp, Raiul aştepta toate cele patruzeci de suflete cu porţile deschise.
Aceste rugăciuni colective sunt foarte importante, deoarece ne amintesc faptul că suntem toţi fii ai aceluiaşi Tată şi îl ţin pe cel rău la distanţă. Toată credinţa, iubirea, speranţa şi nădejdea care vin din toate sufletele şi care se acumulează, este nemăsurată şi poate arăta oricui că nu suntem singuri pe drumul către mântuire şi că acest drum nu este o cursă: trebuie să ajutăm aproapele să ajungă în siguranţă în Rai. Sentimentul care se naşte în timpul acestor rugăciuni poate fi copleşitor, dar este unul dintre cele mai frumoase aspecte ale vieţii creştineşti.